create-berna-stencil 1.0.25 → 1.0.26

package/src/api/core/vendor/fakerphp/faker/src/Faker/Provider/ro_MD/Text.php

@@ -1,2465 +0,0 @@
-<?php
-
-namespace Faker\Provider\ro_MD;
-
-class Text extends \Faker\Provider\Text
-{
-    /**
-     * From ro.wikisource.org
-     *
-     * Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire
-     * și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare.
-     * Vedeți detalii la Termenii de utilizare.
-     *
-     *
-     * Title: Povestea lui Harap-Alb
-     *
-     * Author: Ion Creangă
-     *
-     * Posting Date: February 6, 2005
-     * [Last updated: December 13, 2016]
-     *
-     * Language: Romanian
-     *
-     * @see     https://wikimediafoundation.org/wiki/Terms_of_Use/
-     * @see    https://ro.wikisource.org/wiki/Povestea_lui_Harap-Alb
-     *
-     * @var string
-     */
-    protected static $baseText = <<<'EOT'
-Amu cică era odată într-o țară un crai, care avea trei feciori.
-Și craiul acela mai avea un frate mai mare, care era împărat
-într-o altă țară, mai depărtată. Și împăratul, fratele craiului,
-se numea Verde-împărat; și împăratul Verde nu avea feciori, ci
-numai fete. Mulți ani trecură la mijloc de când acești frați mai
-avură prilej a se întâlni amândoi. Iară verii, adică feciorii
-craiului și fetele împăratului, nu se văzuse niciodată de când
-erau ei. Și așa veni împrejurarea de nici împăratul Verde nu
-cunoștea nepoții săi, nici craiul nepoatele sale: pentru că țara
-în care împărățea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a
-pământului, și crăia istuilalt la o altă margine. Și apoi, pe
-vremile acelea, mai toate țările erau bântuite de războaie
-grozave, drumurile pe ape și pe uscat erau puțin cunoscute și
-foarte încurcate și de aceea nu se putea călători așa de ușor și
-fără primejdii ca în ziua de astăzi. Și cine apuca a se duce pe
-atunci într-o parte a lumii adeseori dus rămânea până la moarte.
-
-Dar ia să nu ne depărtăm cu vorba și să încep a depăna firul
-poveștii.
-
-Amu cică împăratul acela, aproape de bătrânețe, căzând la
-zăcare, a scris către frăține-său craiului, să-i trimită grabnic
-pe cel mai vrednic dintre nepoți, ca să-l lase împărat în locul
-său după moartea sa. Craiul, primind cartea, îndată chemă
-tustrei feciorii înaintea sa și le zise:
-
-— Iaca ce-mi scrie frate-meu și moșul vostru. Care dintre voi se
-simte destoinic a împărăți peste o țară așa de mare și bogată,
-ca aceea, are voie din partea mea să se ducă, ca să împlinească
-voința cea mai de pe urmă a moșului vostru.
-
-Atunci feciorul cel mai mare ia îndrăzneală și zice :
-
-— Tată, eu cred că mie mi se cuvine această cinste, pentru că
-sunt cel mai mare dintre frați; de aceea te rog să-mi dai bani
-de cheltuială, straie de primeneală, arme și cal de călărie, ca
-să și pornesc, fără zăbavă.
-
-— Bine, dragul tatei, dacă te bizuiești că-i putea răzbate până
-acolo și crezi că ești în stare a cârmui și pe alții, alege-ți
-un cal din herghelie, care-i vrea tu, ia-ți bani cât ți-or
-trebui, haine care ți-or plăcea, arme care-i crede că-ți vin la
-socoteală și mergi cu bine, fătul meu.
-
-Atunci feciorul craiului își ia cele trebuitoare, sărută mâna
-tătâne-său, primind carte de la dânsul către împăratul, zice
-rămas bun fraților săi și apoi încalecă și pornește cu bucurie
-spre împărăție.
-
-Craiul însă, vrând să-l ispitească, tace molcum și, pe înserate,
-se îmbracă pe ascuns într-o piele de urs, apoi încalecă pe cal,
-iese înaintea fecioru-său pe altă cale și se bagă sub un pod. Și
-când să treacă fiu-său pe acolo, numai iaca la capătul podului
-îl și întâmpină un urs mornăind. Atunci calul fiului de crai
-începe a sări în două picioare, forăind, și cât pe ce să
-izbească pe stăpânu-său. Și fiul craiului, nemaiputând struni
-calul și neîndrăznind a mai merge înainte, se întoarnă rușinat
-înapoi la tatu-său. Până să ajungă el, craiul pe de altă parte
-și ajunsese acasă, dăduse drumul calului, îndosise pielea cea de
-urs și aștepta acum să vină fecioru-său. Și numai iaca îl și
-vede venind repede, dar nu așa după cum se dusese.
-
-— Da' ce-ai uitat, dragul tatei, de te-ai întors înapoi? zise
-craiul cu mirare. Aista nu-i semn bun, după cât știu eu.
-
-— De uitat, n-am uitat nimica, tată, dar ia, prin dreptul unui
-pod, mi-a ieșit înainte un urs grozav, care m-a vârât în toți
-spărieții. Și cu mare ce scăpând din labele lui, am găsit cu
-cale să mă întorc la d-ta acasă decât să fiu prada fiarelor
-sălbatice. Și de-acum înainte, ducă-se, din partea mea, cine
-știe, că mie unuia nu-mi trebuie nici împărăție, nici nimica;
-doar n-am a trăi cât lumea, ca să moștenesc pământul.
-
-— Despre aceasta bine ai chitit-o, dragul tatei. Se vede lucru
-că nici tu nu ești de împărat, nici împărăția pentru tine; și
-decât să încurci numai așa lumea, mai bine să șezi departe, cum
-zici, căci, mila Domnului: "Lac de-ar fi, broaște sunt destule".
-Numai aș vrea să știu, cum rămâne cu moșu-tău. Așa-i că ne-am
-încurcat în slăbăciune?
-
-— Tată, zise atunci feciorul cel mijlociu, să mă duc eu, dacă
-vrei.
-
-— Ai toată voia de la mine, fătul meu, dar mare lucru să fie de
-nu ți s-or tăia și ție cărările. Mai știi păcatul, poate să-ți
-iasă înainte vreun iepure, ceva... și popâc! m-oi trezi cu tine
-acasă, ca și cu frate-tău, ș-apoi atunci rușinea ta n-a fi
-proastă. Dar dă, cearcă și tu, să vezi cum ți-a sluji norocul.
-Vorba ceea: "Fiecare pentru sine, croitor de pâine". De-i
-izbuti, bine-de-bine, iară de nu, au mai pățit și alți voinici
-ca tine...
-
-Atunci feciorul cel mijlociu, pregătindu-și cele trebuitoare și
-primind și el carte din mâna tată-său către împăratul, își ia
-ziua bună de la frați, și a doua zi pornește și el. Și merge, și
-merge, până se înnoptează bine. Și când prin dreptul podului,
-numai iaca și ursul: mor! mor! mor! Calul fiului de crai începe
-atunci a forăi, a sări în două picioare și a da înapoi. Și fiul
-craiului, văzând că nu-i lucru de șagă, se lasă și el de
-împărăție și, cu rușinea lui, se întoarce înapoi la tată-său
-acasă. Craiul, cum îl vede, zice:
-
-— Ei, dragul tatei, așa-i că s-a împlinit vorba ceea: "Apără-mă
-de găini, că de câini nu mă tem".
-
-— Ce fel de vorbă-i asta, tată?! zise fiu-său rușinat; la d-ta
-urșii se cheamă găini? Ba, ia acum cred eu frăține-meu, că așa
-urs oștirea întreagă este în stare să o zdrumice... Încă mă mir
-cum am scăpat cu viață; lehamite și de împărăție și de tot, că
-doar, slavă Domnului, am ce mânca la casa d-tale.
-
-— Ce mânca văd eu bine că ai, despre asta nu e vorbă, fătul meu,
-zise craiul posomorât, dar ia spuneți-mi: rușinea unde o puneți?
-Din trei feciori câți are tata, nici unul să nu fie bun de
-nimica?!
-
-Apoi, drept să vă spun, că atunci degeaba mai stricați mâncarea,
-dragii mei... Să umblați numai așa, frunza frăsinelului, toată
-viața voastră și să vă lăudați că sunteți feciori de crai, asta
-nu miroase a nas de om... Cum văd eu, frate-meu se poate culca
-pe o ureche din partea voastră; la sfântul Așteaptă s-a împlini
-dorința lui. Halal de nepoți ce are! Vorba ceea:
-
-La plăcinte, înainte
-Și la război, înapoi.
-Fiul craiului cel mai mic, făcându-se atunci roș cum îi gotca,
-iese afară în grădină și începe a plânge în inima sa, lovit
-fiind în adâncul sufletului de apăsătoarele cuvinte ale
-părintelui său. Și cum sta el pe gânduri și nu se dumerea ce să
-facă pentru a scăpa de rușine, numai iaca se trezește dinaintea
-lui cu o babă gârbovită de bătrânețe, care umbla după milostenie.
-
-— Da' ce stai așa pe gânduri, luminate crăișor? zise baba;
-alungă mâhnirea din inima ta, căci norocul îți râde din toate
-părțile și nu ai de ce fi supărat. Ia, mai bine miluiește baba
-cu ceva.
-
-— Ia lasă-mă-ncolo, mătușă, nu mă supăra, zise fiul craiului;
-acum am altele la capul meu.
-
-— Fecior de crai, vedea-te-aș împărat! Spune babei ce te
-chinuiește; că, de unde știi, poate să-ți ajute și ea ceva.
-
-— Mătușă, știi ce? Una-i una și două-s mai multe; lasă-mă-n
-pace, că nu-mi văd lumea înaintea ochilor de necaz.
-
-— Luminate crăișor, să nu bănuiești, dar nu te iuți așa de tare,
-că nu știi de unde-ți poate veni ajutor.
-
-— Ce vorbești în dodii, mătușă? Tocmai de la una ca d-ta ți-ai
-găsit să aștept eu ajutor?
-
-— Poate ți-i deșanț de una ca aceasta? zise baba. Hei, luminate
-crăișor! Cel-de-sus varsă darul său peste cei neputincioși; se
-vede că așa place sfinției-sale. Nu căuta că mă vezi gârbovă și
-stremțuroasă, dar, prin puterea ce-mi este dată, știu dinainte
-ceea ce au de gând să izvodească puternicii pământului și
-adeseori râd cu hohot de nepriceperea și slăbiciunea lor. Așa-i
-că nu-ți vine a crede, dar să te ferească Dumnezeu de ispită!
-Căci multe au mai văzut ochii mei de-atâta amar de veacuri câte
-port pe umerii aceștia. Of! crăișorule! crede-mă, că să aibi tu
-puterea mea, ai vântura țările și mările, pământul l-ai da de-a
-dura, lumea aceasta ai purta-o, uite așa, pe degete, și toate ar
-fi după gândul tău. Dar uite ce vorbește gârbova și
-neputincioasa! Iartă-mă, Doamne, că nu știu ce mi-a ieșit din
-gură! Luminate crăișor, miluiește baba cu ceva!
-
-Fiul craiului, fermecat de vorbele babei, scoate atunci un ban
-și zice:
-
-— Ține, mătușă, de la mine puțin și de la Dumnezeu mult.
-
-— De unde dai, milostivul Dumnezeu să-ți dea, zise baba, și mult
-să te înzilească, luminate crăișor, că mare norocire te
-așteaptă. Puțin mai este, și ai să ajungi împărat, care n-a mai
-stat altul pe fața pământului așa de iubit, de slăvit și de
-puternic. Acum, luminate crăișor, ca să vezi cât poate să-ți
-ajute milostenia, stai liniștit, uită-te drept în ochii mei și
-ascultă cu luare-aminte ce ți-oi spune: du-te la tată-tău și
-cere să-ți dea calul, armele și hainele cu care a fost el mire,
-și atunci ai să te poți duce unde n-au putut merge frații tăi;
-pentru că ție a fost scris de sus să-ți fie dată această cinste.
-Tatu-tău s-a împotrivi și n-a vrea să te lase, dar tu stăruiește
-pe lângă dânsul cu rugăminte, că ai să-l îndupleci. Hainele
-despre care ți-am vorbit sunt vechi și ponosite, și armele
-ruginite, iară calul ai să-l poți alege punând în mijlocul
-hergheliei o tavà plină cu jăratic, și care dintre cai a veni la
-jăratic să mănânce, acela are să te ducă la împărăție și are să
-te scape din multe primejdii. Ține minte ce-ți spun eu, că poate
-să ne mai întâlnim la vrun capăt de lume: căci deal cu deal se
-ajunge, dar încă om cu om!
-
-Și pe când vorbea baba aceste, o vede învăluită într-un hobot
-alb, ridicându-se în văzduh, apoi înălțându-se tot mai sus, și
-după aceea n-o mai zări defel. Atunci o înfiorare cuprinde pe
-fiul craiului, rămânând uimit de spaimă și mirare, dar pe urmă,
-venindu-i inima la loc și plin de încredere în sine că va izbuti
-la ceea ce gândea, se înfățișază înaintea tată-său, zicând:
-
-— Dă-mi voie ca să mă duc și eu pe urma fraților mei, nu de
-alta, dar ca să-mi încerc norocul. Și ori oi putea izbuti, ori
-nu, dar îți făgăduiesc dinainte că, odată pornit din casa
-d-tale, înapoi nu m-oi mai întoarce, să știu bine că m-oi
-întâlni și cu moartea în cale.
-
-— Lucru negândit, dragul tatei, să aud așa vorbe tocmai din gura
-ta, zise craiul. Frații tăi au dovedit că nu au inimă
-într-înșii, și din partea lor mi-am luat toată nădejdea. Doar tu
-să fii mai viteaz, dar parcă tot nu-mi vine a crede. Însă, dacă
-vrei și vrei numaidecât să te duci, eu nu te opresc, dar mi-i nu
-cumva să te întâlnești cu scârba în drum și să dai și tu cinstea
-pe rușine, c-apoi atunci curat îți spun că nu mai ai ce căuta la
-casa mea.
-
-— Apoi dă, tată, omul e dator să se încerce. Am să pornesc și eu
-într-un noroc și cum a da Dumnezeu! Numai, te rog, dă-mi calul,
-armele și hainele cu care ai fost d-ta mire, ca să mă pot duce.
-
-Craiul, auzind aceasta, parcă nu i-a prea venit la socoteală și,
-încrețind din sprâncene, a zis:
-
-— Hei, hei! dragul tatei, cu vorba aceasta mi-ai adus aminte de
-cântecul cela:
-
-Voinic tânăr, cal bătrân,
-Greu se-ngăduie la drum!
-D-apoi calul meu de pe atunci cine mai știe unde i-or fi
-putrezind ciolanele! Că doar nu era să trăiască un veac de om!
-Cine ți-a vârât în cap și una ca aceasta, acela încă-i unul...
-Ori vorba ceea: Pesemne umbli după cai morți să le iei
-potcoavele.
-
-— Tată, atâta cer și eu de la d-ta. Acum, ori c-a fi trăind
-calul, ori că n-a fi trăind, aceasta mă privește pe mine; numai
-vreau să știu dacă mi-l dai ori ba.
-
-— Din partea mea, dat să-ți fie, dragul tatei, dar mi-i de-a
-mirarea de unde ai să-l iei, dacă n-are ființă pe lume.
-
-— Despre aceasta nu mă plâng eu, tată, bine că mi l-ai dat; de
-unde-a fi, de unde n-a fi, dacă l-oi găsi, al meu să fie.
-
-Și atunci, odată se suie în pod și coboară de-acolo un căpăstru,
-un frâu, un bici și o șa, toate colbăite, sfarogite și vechi ca
-pământul. Apoi mai scoate dintr-un gherghiriu niște straie
-foarte vechi, un arc, niște săgeți, un paloș și un buzdugan,
-toate pline de rugină, și se apucă de le grijește bine și le
-pune deoparte. Pe urmă umple o tava cu jăratic, se duce cu dânsa
-la herghelie și o pune jos între cai. Și atunci, numai iaca ce
-iese din mijlocul hergheliei o răpciugă de cal, grebănos,
-dupuros și slab, de-i numărai coastele; și venind de-a dreptul
-la tava, apucă o gură de jăratic. Fiul craiului îi și trage
-atunci cu frâul în cap, zicând:
-
-— Ghijoagă urâcioasă ce ești! din toți caii, tocmai tu te-ai
-găsit să mănânci jăratic? De te-a împinge păcatul să mai vii o
-dată, vai de steaua ta are să fie!
-
-Apoi începe a purta caii încolo și încoace, și numai iaca
-slăbătura cea de cal iar se repede și apucă o gură de jăratic.
-Fiul craiului îi mai trage și atunci un frâu în cap, cât ce
-poate, și apoi iar începe a purta caii de colo până colo, să
-vadă, nu cumva a veni alt cal să mănânce jăratic. Și numai iaca,
-și a treia oară, tot gloaba cea de cal vine și începe a mânca la
-jăratic, de n-a mai rămas. Atunci fiul craiului, mânios, îi mai
-trage un frâu, iar cât ce poate, apoi îl prinde în căpăstru și,
-punându-i frâul în cap, zice în gândul său: "Să-l iau, ori să-i
-dau drumul? Mă tem că m-oi face de râs. Decât cu așa cal, mai
-bine pedestru".
-
-Și cum sta el în cumpene, să-l ia, să nu-l ia, calul se și
-scutură de trei ori, și îndată rămâne cu părul lins-prelins și
-tânăr ca un tretin, de nu era alt mânzoc mai frumos în toată
-herghelia. Și apoi, uitându-se țintă în ochii fiului de crai,
-zice:
-
-— Sui pe mine, stăpâne, și ține-te bine! Fiul craiului,
-punându-i zabala în gură, încalecă, și atunci calul odată zboară
-cu dânsul până la nouri și apoi se lasă în jos ca o săgeată.
-După aceea mai zboară încă o dată până la lună și iar se lasă în
-jos mai iute decât fulgerul. Și unde nu mai zboară și a treia
-oară până la soare și, când se lasă jos, întreabă:
-
-— Ei, stăpâne, cum ți se pare? Gândit-ai vrodată că ai să
-ajungi: soarele cu picioarele, luna cu mâna și prin nouri să
-cauți cununa?
-
-— Cum să mi se pară, dragul meu tovarăș? Ia, m-ai băgat în toate
-grozile morții, căci, cuprins de amețeală, nu mai știam unde mă
-găsesc și cât pe ce erai să mă prăpădești.
-
-— Ia, așa am amețit și eu, stăpâne, când mi-ai dat cu frâul în
-cap, să mă prăpădești, și cu asta am vrut să-mi răstorc cele
-trei lovituri. Vorba ceea: una pentru alta. Acum cred că mă
-cunoști și de urât și de frumos, și de bătrân și de tânăr, și de
-slab și de puternic; de-aceea mă fac iar cum m-ai văzut în
-herghelie, și de-acum înainte sunt gata să te întovărășesc
-oriunde mi-i porunci, stăpâne. Numai să-mi spui dinainte cum să
-te duc: ca vântul ori ca gândul?
-
-— De mi-i duce ca gândul, tu mi-i prăpădi, iar de mi-i duce ca
-vântul, tu mi-i folosi, căluțul meu, zise fiul craiului.
-
-— Bine, stăpâne. Acum sui pe mine fără grijă și hai să te duc
-unde vrei.
-
-Fiul craiului, încălecând, îl netezește pe coamă și zice: — Hai,
-căluțul meu! Atunci calul zboară lin ca vântul, și când vântul a
-aburit, iaca și ei la crai în ogradă au sosit.
-
-— Bun sosit la noi, voinice! zise craiul, cam cu jumătate de
-gură. Dar aista cal ți l-ai ales?...
-
-— Apoi dă, tată, cum a dat târgul și norocul; am de trecut prin
-multe locuri și nu vreau să mă ia oamenii la ochi. M-oi duce și
-eu cât călare, cât pe jos, cum oi putea.
-
-Și zicând aceste, pune tarnița pe cal, anină armele la oblânc,
-își ia merinde și bani de ajuns, schimburi în desagi și o ploscă
-plină cu apă. Apoi sărută mâna tată-său, primind carte de la
-dânsul către împăratul, zice rămas bun fraților săi și a treia
-zi către seară pornește și el, mergând din pasul calului. Și
-merge el, și merge, până se înnoptează bine. Și, prin dreptul
-podului, numai iaca îi iese și lui ursul înainte, mornăind
-înfricoșat. Calul atunci dă năvală asupra ursului, și fiul
-craiului, ridicând buzduganul să dea, numai iaca ce aude glas de
-om zicând:
-
-— Dragul tatei, nu da, că eu sunt. Atunci fiul craiului
-descalecă, și tată-său, cuprinzându-l în brațe, îl sărută și-i
-zice:
-
-— Fătul meu, bun tovarăș ți-ai ales; de te-a învățat cineva,
-bine ți-a priit, iară de-ai făcut-o din capul tău, bun cap ai
-avut. Mergi de-acum tot înainte, că tu ești vrednic de împărat.
-Numai ține minte sfatul ce-ți dau: în călătoria ta ai să ai
-trebuință și de răi, și de buni, dar să te ferești de omul roș,
-iară mai ales de cel spân, cât îi putea; să n-ai de-a face cu
-dânșii, căci sunt foarte șugubeți. Și, la toată întâmplarea,
-calul, tovarășul tău, te-a mai sfătui și el ce ai să faci, că de
-multe primejdii m-a scăpat și pe mine în tinerețile mele! Na-ți
-acum și pielea asta de urs, că ți-a prinde bine vreodată.
-
-Apoi, dezmierdând calul, îi mai sărută de câteva ori pe amândoi
-și le zice:
-
-— Mergeți în pace, dragii mei. De-acum înainte, Dumnezeu știe
-când ne-om mai vedea!...
-
-Fiul craiului atunci încalecă, și calul, scuturându-se, mai
-arată-se o dată tânăr, cum îi plăcea craiului, apoi face o
-săritură înapoi și una înainte și se cam mai duc la împărăție,
-Dumnezeu să ne ție, că cuvântul din poveste, înainte mult mai
-este. Și merg ei o zi, merg două, și merg patruzeci și nouă,
-până ce de la o vreme le intră calea în codru și atunci numai
-iaca ce le iese înainte un om spân și zice cu îndrăzneală fiului
-de crai:
-
-— Bun întâlnișul, voinice! Nu ai trebuință de slugă la drum?
-Prin locurile iestea e cam greu de călătorit singur; nu cumva
-să-ți iasă vro dihanie ceva înainte și să-ți scurteze cărările.
-Eu cunosc bine pe-aici, și poate mai încolo să ai nevoie de unul
-ca mine.
-
-— Poate să am, poate să n-am, zise fiul craiului, uitându-se
-țintă în ochii Spânului, dar acum deodată mă las în voia
-întâmplării, și apoi, dând pinteni calului, pornește.
-
-Mai merge el înainte prin codru cât merge, și, la o strâmtoare,
-numai iaca ce Spânul iar îi iese înainte, prefăcut în alte
-straie, și zice cu glas subțiratic și necunoscut:
-
-— Bună calea, drumețule! — Bună să-ți fie inima, cum ți-i
-căutătura, zise fiul craiului. — Cât despre inima mea, s-o dea
-Dumnezeu oricui, zise Spânul oftând... Numai ce folos? Omul bun
-n-are noroc; asta-i știută; rogu-te, să nu-ți fie cu supărare,
-drumețule, dar fiindcă a venit vorba de-așa, îți spun, ca la un
-frate, că din cruda copilărie slujesc prin străini, și încaltea
-nu mi-ar fi ciudă, când n-aș vra să mă dau la treabă, căci cu
-munca m-am trezit. Dar așa, muncesc, muncesc, și nu s-alege
-nimica de mine; pentru că tot de stăpâni calici mi-am avut
-parte. Și vorba ceea: La calic slujești, calic rămâi. Când aș da
-odată peste un stăpân cum gândesc eu, n-aș ști ce să fac să nu-l
-smintesc. Nu cumva ai trebuință de slugă, voinice? Cum te văd,
-sameni a avea seu la rărunchi. De ce te scumpești pentru nimica
-toată și nu-ți iei o slugă vrednică, ca să-ți fie mână de ajutor
-la drum? Locurile aiestea sunt șugubețe; de unde știi cum vine
-întâmplarea, și, Doamne ferește, să nu-ți cadă greu singur.
-
-— Acum deodată încă tot nu, zise fiul craiului cu mâna pe
-buzdugan; m-oi mai sluji și eu singur, cum oi putea, și dând iar
-pinteni calului, pornește mai repede.
-
-Și mergând el tot înainte prin codri întunecoși, de la un loc se
-închide calea și încep a i se încurca cărările, încât nu se mai
-pricepe fiul craiului acum încotro să apuce și pe unde să meargă.
-
-— Ptiu, drace! iaca în ce încurcătură am intrat! Asta-i mai rău
-decât poftim la masă, zise el. Nici tu sat, nici tu târg, nici
-tu nimica. De ce mergi înainte, numai peste pustietăți dai;
-parcă a pierit sămânța omenească de pe fața pământului. Îmi pare
-rău că n-am luat măcar spânul cel de-al doilea cu mine. Dacă s-a
-aruncat în partea mâne-sa, ce-i vinovat el? Tata așa a zis, însă
-la mare nevoie ce-i de făcut? vorba ceea: Rău-i cu rău, dar e
-mai rău făr' de rău. Și tot horhăind el când pe o cărare, când
-pe un drum părăsit, numai iaca ce iar îi iese Spânul înainte,
-îmbrăcat altfel și călare pe un cal frumos, și, prefăcându-și
-glasul, începe a căina pe fiul craiului, zicând:
-
-— Sărmane omule, rău drum ai apucat! Se vede că ești străin și
-nu cunoști locurile pe aici. Ai avut mare noroc de mine, de n-ai
-apucat a coborî priporul ista, că erai prăpădit. Ia, colo
-devale, în înfundătura ceea, un taur grozav la mulți bezmetici
-le-a curmat zilele. Și eu, mai deunăzi, cât mă vezi de voinic,
-de-abia am scăpat de dânsul, ca prin urechile acului.
-Întoarce-te înapoi, ori, dacă ai de dus înainte, ia-ți un ajutor
-pe cineva. Chiar și eu m-aș tocmi la d-ta, dacă ți-a fi cu
-plăcere.
-
-— Așa ar trebui să urmez, om bun, zise fiul craiului, dar ți-oi
-spune drept: tata mi-a dat în grijă, când am pornit de-acasă, ca
-să mă feresc de omul roș, iară mai ales de cel spân, cât oi
-putea; să n-am de a face cu dânșii nici în clin, nici în mînecă;
-și dacă n-ai fi spân, bucuros te-aș tocmi.
-
-— Hei, hei! călătorule. Dacă ți-i vorba de-așa, ai să-ți rupi
-ciochinele umblând și tot n-ai să găsești slugă cum cauți d-ta,
-că pe-aici sunt numai oameni spâni. Ș-apoi, când este la
-adicălea, te-aș întreba: ca' ce fel de zăticneală ai putea să
-întâmpini din pricina asta? Pesemne n-ai auzit vorba ceea: că de
-păr și de coate-goale nu se plânge nimene. Și când nu sunt ochi
-negri, săruți și albaștri! Așa și d-ta: mulțumește lui Dumnezeu
-că m-ai găsit și tocmește-mă. Și dacă-i apuca odată a te
-deprinde cu mine, știu bine că n-am să pot scăpa ușor de d-ta,
-căci așa sunt eu în felul meu, știu una și bună: să-mi slujesc
-stăpânul cu dreptate. Hai, nu mai sta la îndoială, că mă tem să
-nu ne-apuce noaptea pe aici. Și când ai avea încaltea un cal
-bun, calea-valea, dar cu smârțogul ista îți duc vergile.
-
-— Apoi dă, Spânule, nu știu cum să fac, zise fiul craiului. Din
-copilăria mea sunt deprins a asculta de tată și, tocmindu-te pe
-tine, parcă-mi vine nu știu cum. Dar, fiindcă mi-au mai ieșit
-până acum înainte încă doi spâni, și cu tine al treilea, apoi
-mai-mi vine a crede că asta-i țara spânilor și n-am încotro;
-mort-copt, trebuie să te iau cu mine, dacă zici că știi bine
-locurile pe aici.
-
-Și, din două vorbe, fiul craiului îl tocmește și după aceea
-pornesc împreună să iasă la drum, pe unde arată Spânul. Și
-mergând ei o bucată bună, Spânul se preface că-i e sete și cere
-plosca cu apă de la stăpânu-său. Fiul craiului i-o dă, și
-Spânul, cum o pune la gură, pe loc o și ia, oțărându-se, și
-varsă toată apa dintr-însa. Fiul craiului zice atunci supărat:
-
-— Dar bine, Spânule, de ce te apuci? Nu vezi că pe aici e mare
-lipsă de apă? Și pe arșița asta o să ne uscăm de sete.
-
-— Să avem iertare, stăpâne! Apa era bâhlită și ne-am fi putut
-bolnăvi. Cât despre apa bună, nu vă îngrijiți; acuș avem să dăm
-peste o fântână cu apă dulce și rece ca gheața. Acolo vom poposi
-puțin, oi clătări plosca bine ș-oi umple-o cu apă proaspătă, ca
-să avem la drum, căci mai încolo nu prea sunt fântâni, și, din
-partea apei, mi se pare că i-om duce dorul. Și cârnind pe o
-cărare, mai merg ei oleacă înainte, până ce ajung într-o poiană
-și numai iaca ce dau de o fântână cu ghizdele de stejar și cu un
-capac deschis în lături. Fântâna era adâncă și nu avea nici
-roată, nici cumpână, ci numai o scară de coborât până la apă.
-
-— Ei, ei! Spânule, acum să te văd cât ești de vrednic, zise fiul
-craiului. Spânul atunci zâmbește puțin și, coborându-se în
-fântână, umple întâi plosca și o pune la șold. Apoi, mai stând
-acolo în fund pe scară, aproape de fața apei, zice:
-
-— Ei, da' ce răcoare-i aici! "Chima răului pe malul pârăului!"
-Îmi vine să nu mai ies afară. Dumnezeu să ușureze păcatele celui
-cu fântâna, că bun lucru a mai făcut. Pe arșițele ieste, o
-răcoreală ca asta mult plătește!
-
-Mai șede el acolo puțin și apoi iese afară, zicând: — Doamne,
-stăpâne, nu știi cât mă simțesc de ușor; parcă îmi vine să zbor,
-nu altăceva! Ia vâră-te și d-ta oleacă, să vezi cum ai să te
-răcorești; așa are să-ți vină de îndemână după asta, de are să
-ți se pară că ești ușor cum îi pana...
-
-Fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste, se
-potrivește Spânului și se bagă în fântână, fără să-i trăsnească
-prin minte ce i se poate întâmpla. Și cum sta și el acolo de se
-răcorea, Spânul face tranc! capacul pe gura fântânii, apoi se
-suie deasupra lui și zice cu glas răutăcios:
-
-— Alelei! fecior de om viclean ce te găsești; tocmai de ceea ce
-te-ai păzit n-ai scăpat. Ei, că bine mi te-am căptușit! Acum
-să-mi spui tu cine ești, de unde vii și încotro te duci, că, de
-nu, acolo îți putrezesc ciolanele!
-
-Fiul craiului ce era să facă? Îi spune cu de-amănuntul, căci,
-dă, care om nu ține la viață înainte de toate?
-
-— Bine, atâta am vrut să aflu din gura ta, pui de viperă ce
-mi-ai fost, zice atunci Spânul: numai cată să fie așa, că, de
-te-oi prinde cu oca mică, greu are să-ți cadă. Chiar acum aș
-putea să te omor, în voia cea bună, dar mi-i milă de tinerețile
-tale... Dacă vrei să mai vezi soarele cu ochii și să mai calci
-pe iarbă verde, atunci jură-mi-te pe ascuțișul paloșului tău că
-mi-i da ascultare și supunere întru toate, chiar și-n foc de
-ți-aș zice să te arunci. Și, de azi înainte, eu o să fiu în
-locul tău nepotul împăratului, despre care mi-ai vorbit, iară tu
-— sluga mea; și atâta vreme să ai a mă sluji, până când îi muri
-și iar îi învia. Și oriunde vei merge cu mine, nu care cumva să
-bleștești din gură către cineva despre ceea ce a urmat între
-noi, că te-am șters de pe fața pământului. Îți place așa să mai
-trăiești, bine-de-bine; iară de nu, spune-mi verde în ochi, ca
-să știu ce leac trebuie să-ți fac...
-
-Fiul craiului, văzându-se prins în clește și fără nici o putere,
-îi jură credință și supunere întru toate, lăsându-se în știrea
-lui Dumnezeu, cum a vrea el să facă. Atunci Spânul pune mâna pe
-cartea, pe banii și pe armele fiului de crai și le ia la sine;
-apoi îl scoate din fântână și-i dă paloșul să-l sărute, ca semn
-de pecetluire a jurământului, zicând:
-
-— De-acum înainte să știi că te cheamă Harap-Alb; aista ți-i
-numele, și altul nu.
-
-După aceasta încalecă, fiecare pe calul său, și pornesc, Spânul
-înainte, ca stăpân, Harap-Alb în urmă, ca slugă, mergând spre
-împărăție, Dumnezeu să ne ție, că cuvântul din poveste, înainte
-mult mai este.
-
-Și merg ei, și merg, cale lungă să le-ajungă, trecând peste nouă
-mări, peste nouă țări și peste nouă ape mari, și într-o târzie
-vreme ajung la împărăție.
-
-Și cum ajung, Spânul se înfățișază înaintea împăratului cu carte
-din partea craiului. Și împăratul Verde, citind cartea, arde de
-bucurie că i-a venit nepotul, și pe dată îl și face cunoscut
-curții și fetelor sale, care îl primesc cu toată cinstea
-cuvenită unui fiu de crai și moștenitor al împăratului.
-
-Atunci Spânul, văzând că i s-au prins minciunile de bine, cheamă
-la sine pe Harap-Alb și-i zice cu asprime:
-
-— Tu să șezi la grajd nedezlipit și să îngrijești de calul meu
-ca de ochii din cap, că de-oi veni pe-acolo și n-oi găsi trebile
-făcute după plac, vai de pielea ta are să fie. Dar până atunci,
-na-ți o palmă, ca să ții minte ce ți-am spus. Bagat-ai în cap
-vorbele mele?
-
-— Da, stăpâne, zise Harap-Alb, lăsând ochii în jos. Și, ieșind,
-pornește la grajd. Cu asta a voit Spânul să-și arate arama și să
-facă pe HarapAlb ca să-i ia și mai mult frica.
-
-Fetele împăratului întâmplându-se de față când a lovit Spânul pe
-Harap-Alb, li s-a făcut milă de dânsul și au zis Spânului cu
-binișorul:
-
-— Vere, nu faci bine ceea ce faci. Dacă este că a lăsat Dumnezeu
-să fim mari peste alții, ar trebui să avem milă de dânșii, că și
-ei, sărmanii, sunt oameni!
-
-— Hei, dragele mele vere, zice Spânul cu viclenia lui
-obicinuită; d-voastră încă nu știți ce-i pe lume. Dacă
-dobitoacele n-ar fi fost înfrânate, de demult ar fi sfâșiat pe
-om. Și trebuie să știți că și între oameni cea mai mare parte
-sunt dobitoace, care trebuiesc ținuți din frâu, dacă ți-i voia
-să faci treabă cu dânșii.
-
-Ei, apoi... zi că nu-i lumea de-apoi! Să te ferească Dumnezeu
-când prinde mămăliga coajă. Vorba ceea:
-
-Dă-mi, Doamne, ce n-am avut,
-Să mă mier ce m-a găsit.
-Fetele atunci au luat altă vorbă, dar din inima lor nu s-a șters
-purtarea necuviincioasă a Spânului, cu toate îndreptările și
-înrudirea lui, pentru că bunătatea nu are de-a face cu răutatea.
-Vorba ceea:
-
-Vița-de-vie, tot în vie,
-Iară vița-de-boz, tot răgoz.
-Și din ceasul acela au început a vorbi ele înde ele, că Spânul
-defel nu samănă în partea lor, nici la chip, nici la bunătate;
-și că Harap-Alb, sluga lui, are o înfățișare mult mai plăcută și
-seamănă a fi mult mai omenos. Pesemne inima le spunea că Spânul
-nu le este văr, și de aceea nu-l puteau mistui. Așa îl urâse ele
-de tare acum, că, dacă ar fi fost în banii lor, s-ar fi lepădat
-de Spân ca de Ucigă-l-crucea. Dar nu aveau ce se face de
-împăratul, ca să nu-i aducă supărare.
-
-Amu, într-una din zile, cum ședea Spânul la ospăț împreună cu
-moșu-său, cu verele sale și cu alții, câți se întâmplase, li
-s-au adus mai la urmă în masă și niște sălăți foarte minunate.
-Atunci împăratul zice Spânului :
-
-— Nepoate, mai mâncat-ai sălăți de aceste de când ești? — Ba nu,
-moșule, zice Spânul; tocmai eram să vă întreb de unde le aveți,
-că tare-s bune!... O haraba întreagă aș fi în stare să mănânc,
-și parcă tot nu m-aș sătura.
-
-— Te crede moșul, nepoate, dar când ai ști cu ce greutate se
-capătă! pentru că numai în Grădina Ursului, dacă-i fi auzit de
-dânsa, se află sălăți de aceste, și mai rar om care să poată lua
-dintr-însele și să scape cu viață. Între toți oamenii din
-împărăția mea, numai un pădurar se bizuiește la treaba asta. Și
-acela, el știe ce face, ce drege, de-mi aduce din când în când
-așa, câte puține, de poftă.
-
-Spânul, voind să piardă acum pe Harap-Alb cu orice preț, zise
-împăratului:
-
-— Doamne, moșule, de nu mi-a aduce sluga mea sălăți de aceste și
-din piatra seacă, mare lucru să fie!
-
-— Ce vorbești, nepoate! zise împăratul; unul ca dânsul, și încă
-necunoscător de locurile acestea, cum crezi că ar putea face
-această slujbă? Doar de ți-i greu de viața lui.
-
-— Ia las', moșule, nu-i duce grija; pun rămășag că are să-mi
-aducă sălăți întocmai ca aceste, și încă multe, că știu eu ce
-poate el.
-
-Ș-odată cheamă Spânul pe Harap-Alb și-i zice răstit: — Acum
-degrabă să te duci cum îi ști tu și să-mi aduci sălăți de aceste
-din Grădina Ursului. Hai, ieși repede și pornește, că nu-i vreme
-de pierdut. Dar nu cumva să faci de altfel, că nici în borta
-șoarecului nu ești scăpat de mine!
-
-Harap-Alb iese mâhnit, se duce în grajd și începe a-și netezi
-calul pe coamă, zicând:
-
-— Ei, căluțul meu, când ai ști tu în ce necaz am intrat! Sfânt
-să fie rostul tătâne-meu, că bine m-a învățat! Așa-i că, dacă
-n-am ținut seamă de vorbele lui, am ajuns slugă la dârloagă și
-acum, vrând-nevrând, trebuie s-ascult, că mi-i capul în
-primejdie?
-
-— Stăpâne, zise atunci calul; de-acum înainte, ori cu capul de
-piatră, ori cu piatra de cap, tot atâta-i: fii odată bărbat și
-nu-ți face voie rea. Încalecă pe mine și hai! Știu eu unde te-oi
-duce, și mare-i Dumnezeu, ne-a scăpa el și din aceasta!
-
-Harap-Alb, mai prinzând oleacă la inimă, încalecă și se lasă în
-voia calului, unde vrea el să-l ducă.
-
-Atunci calul pornește la pas, până ce iese mai încolo, ca să
-nu-i vadă nimene. Apoi își arată puterile sale, zicând:
-
-— Stăpâne, ține-te bine pe mine, că am să zbor lin ca vântul, să
-cutreierăm pământul. Mare-i Dumnezeu și meșteru-i dracul.
-Helbet! vom putea veni de hac și Spânului celuia, nu-i e vremea
-trecută.
-
-Și odată zboară calul cu Harap-Alb până la nouri; apoi o ia de-a
-curmezișul pământului: pe deasupra codrilor, peste vârful
-munților, peste apa mărilor și după aceea se lasă încet- încet
-într-un ostrov mândru din mijlocul unei mări, lângă o căsuță
-singuratică, pe care era crescut niște mușchi pletos de o podină
-de gros, moale ca mătasa și verde ca buraticul.
-
-Atunci Harap-Alb descalecă, și spre mai mare mirarea lui, numai
-iaca îl întâmpină în pragul ușii cerșetoarea căreia îi dăduse el
-un ban de pomană, înainte de pornirea lui de acasă.
-
-— Ei, Harap-Alb, așa-i că ai venit la vorbele mele, că deal cu
-deal se ajunge, dar încă om cu om? Află acum că eu sunt Sfânta
-Duminică și știu ce nevoie te-a adus pe la mine. Spânul vrea
-să-ți răpună capul cu orice chip și de-aceea te-a trimis să-i
-aduci sălăți din Grădina Ursului, dar i-or da ele odată pe
-nas... Rămâi aici în astă-noapte, ca să văd ce-i de făcut.
-
-Harap-Alb rămâne bucuros, mulțumind Sfintei Duminici pentru buna
-găzduire și îngrijirea ce are de el.
-
-— Fii încredințat că nu eu, ci puterea milosteniei și inima ta
-cea bună te ajută, Harap-Alb, zice Sfânta Duminică ieșind și
-lăsându-l în pace să se liniștească.
-
-Și cum iese Sfânta Duminică afară, odată și pornește desculță
-prin rouă, de culege o poală de somnoroasă, pe care o fierbe la
-un loc cu o vadră de lapte dulce și cu una de miere și apoi ia
-mursa aceea și iute se duce de o toarnă în fântâna din Grădina
-Ursului, care fântână era plină cu apă până la gură. Și mai
-stând Sfânta Duminică oleacă în preajma fântânii, numai iaca ce
-vede că vine ursul cu o falcă în cer și cu una în pământ,
-mornăind înfricoșat. Și cum ajunge la fântână, cum începe a bea
-lacom la apă și a-și linge buzele de dulceața și bunătatea ei.
-Și mai stă din băut, și iar începe a mornăi; și iar mai bea câte
-un răstimp, și iar mornăiește, până ce, de la o vreme, încep a-i
-slăbi puterile și, cuprins de amețeală, pe loc cade jos și
-adoarme mort, de puteai să tai lemne pe dânsul.
-
-Atunci Sfânta Duminică, văzându-l așa, într-o clipă se duce și,
-deșteptând pe Harap-Alb chiar în miezul nopții, îi zice:
-
-— Îmbracă-te iute în pielea cea de urs, care o ai de la tată-
-tău, apucă pe ici tot înainte, și cum îi ajunge în răscrucile
-drumului, ai să dai de Grădina Ursului. Atunci sai repede
-înlăuntru de-ți ia sălăți într-ales, și câte-i vrea de multe,
-căci pe urs l-am pus eu la cale. Dar, la toată întâmplarea, de-i
-vedea și-i vedea că s-a trezit și năvălește la tine, zvârle-i
-pielea cea de urs și apoi fugi încoace spre mine cât îi putea.
-
-Harap-Alb face cum îi zice Sfânta Duminică. Și cum ajunge în
-grădină, odată începe a smulge la sălăți într-ales și leagă o
-sarcină mare, mare, cât pe ce să n-o poată ridica în spinare. Și
-când să iasă cu dânsa din grădină, iaca ursul se trezește, și
-după dânsul, Gavrile! Harap-Alb, dacă vede reaua, i-aruncă
-pielea cea de urs, și apoi fuge cât ce poate cu sarcina în
-spate, tot înainte la Sfânta Duminică, scăpând cu obraz curat.
-
-După aceasta, Harap-Alb, mulțumind Sfintei Duminici pentru
-binele ce i-a făcut, îi sărută mâna, apoi își ia sălățile și,
-încălecând, pornește spre împărăție, Dumnezeu să ne ție, că
-cuvântul din poveste, înainte mult mai este.
-
-Și mergând tot cum s-a dus, de la o vreme ajunge la împărăție și
-dă sălățile în mâna Spânului.
-
-Împăratul și fetele sale, văzând aceasta, le-a fost de-a
-mirarea. Atunci Spânul zice îngâmfat:
-
-— Ei, moșule, ce mai zici? — Ce să zic, nepoate? Ia, când aș avé
-eu o slugă ca aceasta, nu i-aș trece pe dinainte.
-
-— D-apoi de ce mi l-a dat tata de-acasă? numai de vrednicia lui,
-zise Spânul; căci altfel nu-l mai luam după mine, ca să-mi
-încurce zilele.
-
-La vro câteva zile după aceasta, împăratul arată Spânului niște
-pietre scumpe, zicând:
-
-— Nepoate, mai văzut-ai pietre nestemate așa de mari și frumoase
-ca acestea de când ești?
-
-— Am văzut eu, moșule, felurite pietre scumpe, dar ca aceste,
-drept să-ți spun, n-am văzut. Oare pe unde se pot găsi așa
-pietre?
-
-— Pe unde să se găsească, nepoate! Ia, în Pădurea Cerbului. Și
-cerbul acela este bătut tot cu pietre scumpe, mult mai mari și
-mai frumoase decât aceste. Mai întâi, cică are una în frunte, de
-strălucește ca soarele. Dar nu se poate apropia nimene de cerb,
-căci este solomonit și nici un fel de armă nu-l prinde; însă el,
-pe care l-a zări, nu mai scapă cu viață. De-aceea fuge lumea de
-dânsul de-și scoate ochii; și nu numai atâta, dar chiar când se
-uită la cineva, fie om sau orice dihanie a fi, pe loc rămâne
-moartă. Și cică o mulțime de oameni și de sălbătăciuni zac fără
-suflare în pădurea lui numai din astă pricină: se vede că este
-solomonit, întors de la țâță, sau dracul mai știe ce are de-i
-așa de primejdios. Dar cu toate aceste, trebuie să știi,
-nepoate, că unii oameni îs mai al dracului decât dracul; nu se
-astâmpără nici în ruptul capului; măcar că au pățit multe, tot
-cearcă prin pădurea lui, să vadă, nu l-or putea găbui cumva? Și
-care dintre ei are îndrăzneala mare și noroc și mai mare,
-umblând pe acolo, găsește din întâmplare câte o piatră de
-aceste, picată de pe cerb, când se scutură el la șapte ani o
-dată, și apoi aceluia om nu-i trebuie altă negustorie mai bună.
-Aduce piatra la mine și i-o plătesc cât nu face; ba încă sunt
-bucuros că o pot căpăta. Și află, nepoate, că asemene pietre fac
-podoaba împărăției mele, nu se găsesc altele mai mari și mai
-frumoase decât aceste la nici o împărăție, și de-aceea s-a dus
-vestea despre ele în toată lumea. Mulți împărați și crai înadins
-vin să le vadă, și li-i de-a mirarea de unde le am.
-
-— Doamne, moșule! zise atunci Spânul; să nu te superi, dar nu
-știu ce fel de oameni fricoși aveți pe aici. Eu pun rămășag pe
-ce vrei că sluga mea are să-mi aducă pielea cerbului aceluia, cu
-cap cu tot, așa împodobit cum este.
-
-Ș-odată cheamă Spânul pe Harap-Alb și-i zice: — Du-te în Pădurea
-Cerbului, cum îi ști tu, și măcar fă pe dracul în patru, sau
-orice-i face, dar numaidecât să-mi aduci pielea cerbului, cu cap
-cu tot, așa bătute cu pietre scumpe, cum se găsesc. Și doar te-a
-împinge păcatul să clintești vreo piatră din locul său, iară mai
-ales acea mare din fruntea cerbului, c-apoi atâta ți-i leacul!
-Hai, pornește iute, că nu-i vreme de pierdut!
-
-Harap-Alb vede el bine unde merge treaba, că doar nu era din
-butuci; dar neavând încotro, iese mâhnit, se duce iar în grajd
-la cal și, netezindu-l pe coamă, îi zice:
-
-— Dragul meu căluț, la grea belea m-a vârât iar Spânul!... De-oi
-mai scăpa și din asta cu viață, apoi tot mai am zile de trăit.
-Dar nu știu, zău, la cât mi-a sta norocul!
-
-— Nu-i nimica, stăpâne, zise calul. Capul de-ar fi sănătos, că
-belelele curg gârlă. Poate ai primit poruncă să jupești piatra
-morii și să duci pielea la împărăție...
-
-— Ba nu, căluțul meu; alta și mai înfricoșată, zise Harap- Alb.
-
-— Vorbă să fie, stăpâne, că tocmeala-i gata, zise calul. Nu te
-teme, știu eu năzdrăvănii de ale Spânului; și să fi vrut, de
-demult i-aș fi făcut pe obraz, dar lasă-l să-și mai joace calul.
-Ce gândești? Și unii ca aceștia sunt trebuitori pe lume
-câteodată, pentru că fac pe oameni să prindă la minte... Zi și
-d-ta că ai avut să tragi un păcat strămoșesc. Vorba ceea:
-"Părinții mănâncă aguridă, și fiilor li se strepezesc dinții".
-Hai, nu mai sta la gânduri; încalecă pe mine și pune-ți nădejdea
-în Dumnezeu, că mare-i puterea Lui; nu ne-a lăsa el să suferim
-îndelung. Cum vrei. "Ce-i e scris omului în frunte-i e pus."
-Doar' mare-i Cel-de-sus! S-or sfârși ele și aceste de la o
-vreme...
-
-Harap-Alb atunci încalecă, și calul pornește la pas, până ce
-iese mai încolo departe, ca să nu-i ia lumea la ochi. Și apoi,
-încordându-se și scuturându-se o dată voinicește, iară-și arată
-puterile, zicând:
-
-— Ține-te zdravăn, stăpâne, că iar am să zbor:
-
-În înaltul cerului,
-Văzduhul pământului;
-Pe deasupra codrilor,
-Peste vârful munților,
-Prin ceața măgurilor,
-Spre noianul mărilor,
-La crăiasa zânelor,
-Minunea minunilor,
-Din ostrovul florilor.
-Și zicând aceste, odată și zboară cu Harap-Alb
-
-În înaltul cerului,
-Văzduhul pământului;
-și o ia de-a curmeziș:
-De la nouri către soare,
-Printre lună și luceferi,
-Stele mândre lucitoare,
-și apoi se lasă lin ca vântul:
-În ostrovul florilor,
-La crăiasa zânelor,
-Minunea minunilor.
-Și când vântul a aburit, iaca și ei la Sfânta Duminică iar au
-sosit. Sfânta Duminică era acasă și, cum a văzut pe Harap-Alb
-poposind la ușa ei, pe loc l-a întâmpinat și i-a zis cu blândețe:
-
-— Ei, Harap-Alb, așa-i că iar te-a ajuns nevoia de mine? — Așa
-este, măicuță, răspunse Harap-Alb, cufundat în gânduri și galben
-la față, de parcă-i luase pânza de pe obraz. Spânul vrea să-mi
-răpună capul cu orice preț. Și de-aș muri mai degrabă, să scap
-odată de zbucium: decât așa viață, mai bine moarte de o mie de
-ori!
-
-— Vai de mine și de mine, Harap-Alb, zise Sfânta Duminică; parcă
-nu te-aș fi crezut așa slab de înger, dar, după cât văd, ești
-mai fricos decât o femeie! Hai, nu mai sta ca o găină plouată!
-rămâi la mine în astă noapte și ți-oi da eu vrun ajutor. Mare-i
-Dumnezeu! N-a mai fi el după gândul Spânului. Însă mai rabdă și
-tu, fătul meu, că mult ai avut de răbdat și puțin mai ai.
-Pân-acum ți-a fost mai greu, dar de-acum înainte tot așa are
-să-ți fie, până ce-i ieși din slujba Spânului, de la care ai să
-tragi încă multe necazuri, dar ai să scapi din toate cu capul
-teafăr, pentru că norocul te ajută.
-
-— Poate așa să fie, măicuță, zise Harap-Alb, dar prea multe s-au
-îngrămădit deodată pe capul meu.
-
-— Câte a dat Dumnezeu, Harap-Alb, zise Sfânta Duminică; așa a
-trebuit să se întâmple, și n-ai cui bănui: pentru că nu-i după
-cum gândește omul, ci-i după cum vrea Domnul. Când vei ajunge și
-tu odată mare și tare, îi căuta să judeci lucrurile de-a
-fir-a-păr și vei crede celor asupriți și necăjiți, pentru că
-știi acum ce e necazul. Dar până atunci, mai rabdă, HarapAlb,
-căci cu răbdarea îi frigi pielea.
-
-Harap-Alb, nemaiavând ce zice, mulțumește lui Dumnezeu, și de
-bine, și de rău, și Sfintei Duminici pentru buna găzduire și
-ajutorul făgăduit.
-
-— Ia, acum mai vii de-acasă, fătul meu! Zică cine-a zice și cum
-a vrea să zică, dar când este să dai peste păcat, dacă-i
-înainte, te silești să-l ajungi, iar dacă-i în urmă, stai și-l
-aștepți. Mă rog, ce mai la deal, la vale? așa e lumea asta și,
-de-ai face ce-ai face, rămâne cum este ea; nu poți s-o întorci
-cu umărul, măcar să te pui în ruptul capului. Vorba ceea: "Zi-i
-lume și te mântuie". Dar ia să lăsăm toate la o parte și, până
-la una-alta, hai să vedem ce-i de făcut cu cerbul, că Spânul
-te-a fi așteptând cu nerăbdare. Și, dă, stăpân nu-i? trebuie
-să-l asculți. Vorba ceea: "Leagă calul unde zice stăpânul".
-
-Și odată scoate Sfânta Duminică obrăzarul și sabia lui
-Statu-Palmă-Barbă-Cot, de unde le avea și, dându-le lui
-Harap-Alb, zice:
-
-— Ține aceste, că au să-ți fie de mare trebuință unde mergem. Și
-chiar haidem, cu ajutorul Domnului, să isprăvim odată și
-trebușoara asta.
-
-Și pe la cântatul cucoșilor se ia Sfânta Duminică împreună cu
-Harap-Alb și se duc în Pădurea Cerbului. Și cum ajung în pădure,
-sapă o groapă adâncă de un stat de om, lângă un izvor, unde în
-fiecare zi pe la amiază venea cerbul de bea apă, apoi se culca
-acolo pe loc și dormea cât un bei, până ce asfințea soarele. Și
-după aceea, sculându-se, o lua în porneală și nu mai da pe la
-izvor iar până a doua zi pe la amiază.
-
-— Ei, ei! acum groapa este gata, zise Sfânta Duminică. Tu,
-Harap-Alb, rămâi aici într-însa, toată ziua, și iaca ce ai de
-făcut: pune-ți obrăzarul cum se pune, iară sabia să n-o slăbești
-din mână; și de-amiază, când a veni cerbul aici la izvor să bea
-apă și s-a culca ș-a adormi, cu ochii deschiși, cum i-i
-feleșagul, tu, îndată ce l-îi auzi horăind, să ieși încetișor și
-să potrivești așa ca să-i zbori capul dintr-o singură lovitură
-de sabie, și apoi repede să te arunci în groapă și să șezi acolo
-într-însa până după asfințitul soarelui. Capul cerbului are să
-te strige până atunci mereu pe nume, ca să te vadă, dar tu nu
-cumva să te îndupleci de rugămintea lui și să te ițești la
-dânsul, că are un ochi otrăvit și, când l-a pironi spre tine, nu
-mai trăiești. Însă, cum a asfinți soarele, să știi că a murit
-cerbul. Și atunci să iei fără frică să-i jupești pielea, iară
-capul să-l iei așa întreg, cum se găsește, și apoi să vii la
-mine.
-
-Și așa, Sfânta Duminică se ia și se întoarnă singură acasă. Iară
-Harap-Alb rămâne la pândă în groapă. Și, când pe la amiază,
-numai iaca ce aude Harap-Alb un muget înădușit: cerbul venea
-boncăluind. Și ajungând la izvor, odată și începe a bea hâlpav
-la apă rece; apoi mai boncăluiește, și iar mai bea câte un
-răstimp, și iar mai boncăluiește, și iar mai bea, până ce nu mai
-poate. După aceea începe a-și arunca țărnă după cap, ca buhaiul,
-și apoi, scurmând de trei ori cu piciorul în pământ, se
-tologește jos pe pajiște, acolo pe loc, mai rumegă el cât mai
-rumegă, și pe urmă se așterne pe somn, și unde nu începe a mâna
-porcii la jir.
-
-Harap-Alb, cum îl aude horăind, iese afară încetișor și, când îl
-croiește o dată cu sabia pe la mijlocul gâtului, îi și zboară
-capul cât colo de la trup și apoi Harap-Alb se aruncă fără sine
-în groapă, după cum îl povățuise Sfânta Duminică. Atunci sângele
-cerbului odată a și-nceput a curge gâlgâind și a se răspândi în
-toate părțile, îndreptându-se și năboind în groapă peste
-Harap-Alb, de cât pe ce era să-l înece. Iară capul cerbului,
-zvârcolindu-se dureros, striga cu jale, zicând:
-
-— Harap-Alb, Harap-Alb! De nume ți-am auzit, dar de văzut nu
-te-am văzut. Ieși numai oleacă să te văd încaltea, vrednic ești
-de comoara ce ți-o las, și apoi să mor cu plăcere, dragul meu!
-
-Dar Harap-Alb tăcea molcum și de-abia își putea descleșta
-picioarele din sângele închegat, care era mai-mai să umple
-groapa. În sfârșit, mai strigă el, capul cerbului, cât mai
-strigă, însă Harap-Alb nici nu răspunde, nici se arată, și de la
-o vreme se face tăcere. Și așa, după asfințitul soarelui,
-Harap-Alb iese din groapă, jupește pielea cerbului cu băgare de
-seamă, să nu smintească vreo piatră din locul ei, apoi ia capul
-întreg, așa cum se găsea, și se duce la Sfânta Duminică.
-
-— Ei, Harap-Alb, zise Sfânta Duminică, așa-i că am scos-o la
-capăt și asta?
-
-— Așa; cu ajutorul lui Dumnezeu și cu al sfinției-voastre,
-răspunse Harap-Alb, am izbutit, măicuță, să facem și acum pe
-cheful Spânului, rămânere-aș păgubaș de dânsul să rămân, și să-l
-văd când mi-oi vedea ceafa; atunci, și nici atunci, că tare mi-i
-negru înaintea ochilor!
-
-— Lasă-l, Harap-Alb, în plata lui Dumnezeu, că și-a da el Spânul
-peste om vrodată; pentru că nu-i nici o faptă fără plată, zise
-Sfânta Duminică. Mergi de i le du și acestea, că i-or rămânea
-ele de cap odată.
-
-Atunci Harap-Alb, mulțumind Sfintei Duminici, îi sărută mâna,
-apoi încalecă pe cal și pornește tot cum a venit, mergând spre
-împărăție, Dumnezeu să ne ție, că cuvântul din poveste, înainte
-mult mai este... Și pe unde trecea, lumea din toate părțile îl
-înghesuia: pentru că piatra cea mare din capul cerbului
-strălucea de se părea că Harap-Alb soarele cu el îl ducea.
-
-Mulți crai și împărați ieșeau înaintea lui Harap-Alb, și care
-dincotro îl ruga, unul să-i dea bănărit, cât a cere el, altul
-să-i dea fata și jumătate de împărăție; altul să-i dea fata și
-împărăția întreagă pentru asemene odoare. Dar HarapAlb ca de foc
-se ferea și, urmându-și calea înainte, la stăpânu-său le ducea.
-
-Și într-una din seri, cum ședea Spânul împreună cu moșus ău și
-cu verele sale sus într-un foișor, numai iaca ce zăresc în
-depărtare un sul de raze scânteietoare, care venea înspre
-dânșii; și de ce se apropia, de ce lumina mai tare, de le fura
-vederile. Și deodată toată suflarea s-a pus în mișcare: lumea de
-pe lume, fiind în mare nedumerire, alerga să vadă ce minune
-poate să fie. Și, când colo, cine era? Harap-Alb, care venea în
-pasul calului, aducând cu sine pielea și capul cerbului pe care
-le-a și dat în mâna Spânului.
-
-La vederea acestei minunății, toți au rămas încremeniți și,
-uitându-se unii la alții, nu știau ce să zică. Pentru că în
-adevăr era și lucru de mirare!
-
-Dar Spânul, cu viclenia sa obicinuită, nu-și pierde cumpătul.
-Și, luând vorbă, zice împăratului:
-
-— Ei, moșule, ce mai zici? adeveritu-s-au vorbele mele? — Ce să
-mai zic, nepoate?! răspunse împăratul uimit. Ia, să am eu o
-slugă așa de vrednică și credincioasă ca HarapAlb, aș pune-o la
-masă cu mine, că mult prețuiește omul acesta!
-
-— Ba să-și pună pofta-n cui! răspunse Spânul cu glas răutăcios.
-Asta n-aș face-o eu de-ar mai fi el pe cât este; doar nu-i frate
-cu mama, să-l pun în capul cinstei! Eu știu, moșule, că sluga-i
-slugă și stăpânu-i stăpân; s-a mântuit vorba. Na, na, na! d-apoi
-pentru vrednicia lui mi l-a dat tata, căci altfel de ce l-aș fi
-luat cu mine. Hei, hei! Nu știți d-voastră ce poam-a dracului e
-Harap-Alb aista! Până l-am dat la brazdă, mi-am stupit sufletul
-cu dânsul. Numai eu îi vin de hac. Vorba ceea: "Frica păzește
-bostănăria". Alt stăpân în locul meu nu mai face brânză cu
-Harap-Alb, cât îi lumea și pământul. Ce te potrivești, moșule?
-Cum văd eu, d-ta prea intri în voia supușilor. De-aceea nu-ți
-dau cerbii pietre scumpe și urșii sălăți. Mie unuia știu că
-nu-mi suflă nimene în borș: când văd că mâța face mărazuri, ți-o
-strâng de coadă, de mănâncă și mere pădurețe, căci n-are
-încotro... Dacă ți-a ajuta Dumnezeu să mă rânduiești mai degrabă
-în locul d-tale, îi vedea, moșule dragă, ce prefacere are să ia
-împărăția; n-or mai ședea lucrurile tot așa moarte cum sunt.
-Pentru că știi vorba ceea: "Omul sfințește locul!"... Fost-ai și
-d-ta la tinerețe, nu zic. Dar acum îți cred. Dă, bătrânețe nu-s?
-Cum n-or sta trebile baltă!
-
-În sfârșit, Spânului îi mergea gura ca pupăza, de-a amețit pe
-împăratul, încât a uitat și de Harap-Alb, și de cerb, și de tot.
-
-Fetele împăratului însă priveau la verișor... cum privește
-câinele la mâță, și le era drag ca sarea-n ochi: pentru că le
-spunea inima ce om fără de lege este Spânul. Dar cum erau să
-iasă ele cu vorba înaintea tatălui lor? Spânul n-avea de cine...
-Vorba ceea: "Găsise un sat fără câini și se primbla fără băț".
-Că altă, ce pot să zic?
-
-La vro câteva zile după asta, împăratul făcu un ospăț foarte
-mare în cinstea nepotu-său, la care ospăț au fost poftiți cei
-mai străluciți oaspeți: împărați, crai, voievozi, căpitanii
-oștirilor, mai-marii orașelor și alte fețe cinstite.
-
-În ziua de ospăț, fetele împăratului s-au pus cu rugămintea pe
-lângă Spân să dea voie lui Harap-Alb ca să slujească și el la
-masă. Spânul, neputându-le strica hatârul, cheamă pe Harap-Alb
-de față cu dânsele și-i învoi aceasta, însă cu tocmală, ca în
-tot timpul ospățului să stea numai la spatele stăpânu-său și
-nici măcar să-și ridice ochii la ceilalți meseni, că de l-oi
-vedea obrăznicindu-se cumva, acolo pe loc îi și tai capul.
-
-— Auzit-ai ce am spus, slugă netrebnică, zise Spânul, arătând
-lui Harap-Alb tăișul paloșului, pe care jurase credință și
-supunere Spânului la ieșirea din fântână.
-
-— Da, stăpâne, răspunse Harap-Alb cu umilință; sunt gata la
-porunca luminării-voastre.
-
-Fetele împăratului au mulțumit Spânului și pentru atâta.
-
-Amu, tocmai pe când era temeiul mesei, și oaspeții, tot gustând
-vinul de bun, începuse a se chiurchiului câte oleacă, numai iaca
-o pasăre măiastră se vede bătând la fereastră și zicând cu glas
-muieratic:
-
-— Mâncați, beți și vă veseliți, dar de fata împăratului Roș nici
-nu gândiți!
-
-Atunci, deodată, tuturor mesenilor pe loc li s-a stricat cheful
-și au început a vorbi care ce știa și cum îi ducea capul: unii
-spuneau că împăratul Roș, având inimă haină, nu se mai satură de
-a vărsa sânge omenesc; alții spuneau că fata lui este o
-farmazoană cumplită, și că din pricina ei se fac atâtea jertfe;
-alții întăreau spusele celorlalți, zicând că chiar ea ar fi
-venit în chip de pasăre de a bătut acum la fereastră, ca să nu
-lase și aici lumea în pace. Alții ziceau că, oricum ar fi, dar
-pasărea aceasta nu-i lucru curat; și că trebuie să fie un trimis
-de undeva, numai pentru a iscodi casele oamenilor. Alții, mai
-fricoși, își stupeau în sân, menind-o ca să se întoarcă pe capul
-acelui care a trimis-o. În sfârșit, unii spuneau într-un fel,
-alții în alt fel, și multe se ziceau pe seama fetei împăratului
-Roș, dar nu se știa care din toate acele vorbe este cea
-adevărată.
-
-Spânul, după ce-i ascultă pe toți cu luare-aminte, clătină din
-cap și zise:
-
-— Rău e când ai a face tot cu oameni care se tem și de umbra
-lor! D-voastră, cinstiți oaspeți, se vede că pașteți boboci, de
-nu vă pricepeți al cui fapt e acesta.
-
-Și atunci Spânul repede își ațintește privirile asupra lui
-Harap-Alb și, nu știu cum, îl prinde zâmbind.
-
-— Așa... slugă vicleană ce-mi ești!? Vasăzică, tu ai știință de
-asta și nu mi-ai spus. Acum degrabă să-mi aduci pe fata
-împăratului Roș, de unde știi și cum îi ști tu. Hai, pornește!
-Și nu cumva să faci de altfel, că te-ai dus de pe fața
-pământului!
-
-Atunci Harap-Alb, ieșind plin de mâhnire, se duce în grajd la
-cal și, netezindu-l pe coamă și sărutându-l, zice:
-
-— Dragul meu tovarăș, la grea nevoie m-a băgat iar Spânul! Amu a
-scornit alta: cică să-i aduc pe fata împăratului Roș de unde-oi
-ști. Asta-i curat vorba ceea: "Poftim pungă la masă, dacă ți-ai
-adus de-acasă." Se vede că mi s-a apropiat funia la par. Cine
-știe ce mi s-a mai întâmpla! Cu Spânul tot am dus-o cum am
-dus-o, câine-câinește, până acum. Dar cu omul roș nu știu, zău,
-la cât mi-a sta capul. Ș-apoi, unde s-a fi găsind acel împărat
-Roș și fata lui, care cică este o farmazoană cumplită, numai
-Cel-de-pe-comoară a fi știind! Parcă dracul vrăjește, de n-apuc
-bine a scăpa din una și dau peste alta! Se vede că m-a născut
-mama într-un ceas rău, sau nu știu cum să mai zic, ca să nu
-greșesc înaintea lui Dumnezeu. Mă pricep eu tare bine ce ar
-trebui să fac, ca să se curme odată toate aceste. Dar m-am
-deprins a târâi după mine o viață ticăloasă. Vorba ceea: "Să nu
-dea Dumnezeu omului cât poate el suferi".
-
-— Stăpâne, zise atunci calul, nechezând cu înfocare, nu te mai
-olicăi atâta! După vreme rea, a fi el vreodată și senin. Dac'ar
-sta cineva să-și facă seamă de toate cele, cum chitești d-ta,
-apoi atunci ar trebui să vezi tot oameni morți pe toate
-cărările... Nu fi așa de nerăbdător! De unde știi că nu s-or
-schimba lucrurile în bine și pentru d-ta? Omul e dator să se
-lupte cât a putea cu valurile vieții, căci știi că este o vorbă:
-"Nu aduce anul ce aduce ceasul". Când sunt zile și noroc, treci
-prin apă și prin foc și din toate scapi nevătămat. Vorba
-cântecului:
-
-Fă-mă, mamă, cu noroc,
-Și măcar m-aruncă-n foc.
-Las' pe mine, stăpâne, că știu eu pe unde te-oi duce la
-împăratul Roș: pentru că m-au mai purtat o dată păcatele pe
-acolo cu tatu-tău, în tinerețile lui. Hai, încalecă pe mine și
-ține-te bine, că acum am să-mi arăt puterile chiar de aici, de
-pe loc, în ciuda Spânului, ca să-i punem venin la inimă.
-
-Harap-Alb atunci încalecă, și calul, nechezând o dată puternic,
-zboară cu dânsul:
-
-În înaltul cerului,
-Văzduhul pământului
-și o ia de-a curmeziș:
-De la nouri către soare,
-Printre lună și luceferi,
-Stele mândre lucitoare.
-Și apoi, de la o vreme, începe a se lăsa lin ca vântul, și luând
-de-a lungul pământului, merg spre împărăție, Dumnezeu să ne ție,
-că cuvântul din poveste, înainte mult mai este.
-
-Dar ia să vedem, ce se mai petrece la masă după ducerea lui
-Harap-Alb?
-
-— Hei, hei! zise Spânul în sine, tremurând de ciudă: nu te-am
-știut eu că-mi ești de aceștia, că de mult îți făceam felul!...
-Dar trăind și nemurind, te-oi sluji eu, măi badeo!... Paloșul
-ista are să-ți știe de știre... Ei, vedeți, moșule și cinstiți
-meseni, cum hrănești pe dracul, fără să știi cu cine ai de-a
-face? Dacă nu-s și eu un puișor de om în felul meu, dar tot m-a
-tras Harap-Alb pe sfoară! Bine-a zis cine-a zis: "Că unde-i
-cetatea mai tare, acolo bate dracul război mai puternic".
-
-În sfârșit, împăratul, fetele sale și toți oaspeții rămaseră
-încremeniți, Spânul, bodrogănind din gură, nu știa cum să-și
-ascundă ura, iară Harap-Alb, îngrijit de ce i s-ar mai putea
-întâmpla în urmă, mergea tot înainte prin locuri pustii și cu
-greu de străbătut.
-
-Și când să treacă un pod peste o apă mare, iaca o nuntă de
-furnici trecea și ea tocmai atunci podul. Ce să facă HarapAlb ?
-Stă el oleacă și se sfătuiește cu gândul: "Să trec peste
-dânsele, am să omor o mulțime; să dau prin apă, mă tem că m-oi
-îneca, cu cal cu tot. Dar tot mai bine să dau prin apă, cum a da
-Dumnezeu, decât să curm viața atâtor gâzulițe nevinovate". Și
-zicând Doamne-ajută, se aruncă cu calul în apă, o trece înot
-dincolo, la cela mal, fără primejdie și apoi își ia drumul
-înainte. Și cum mergea el, numai iaca i se înfățișază o furnică
-zburătoare zicând:
-
-— Harap-Alb, fiindcă ești așa de bun, de ți-a fost milă de viața
-noastră, când treceam pe pod, și nu ne-ai stricat veselia, vreau
-să-ți fac și eu un bine: na-ți aripa asta, și când îi avea
-vrodată nevoie de mine, să dai foc aripei, și atunci eu împreună
-cu tot neamul meu avem să-ți venim în ajutor.
-
-Harap-Alb, strângând aripa cu îngrijire, mulțumește furnicii
-pentru ajutorul făgăduit și apoi pornește tot înainte.
-
-Și mai merge el cât merge, și numai iaca ce aude o bâzâitură
-înădușită. Se uită el în dreapta, nu vede nimica; se uită în
-stânga, nici atâta; și când se uită în sus, ce să vadă? Un roi
-de albine se învârtea în zbor pe deasupra capului său și umblau
-bezmetice de colo până colo, neavând loc unde să se așeze.
-Harap-Alb, văzându-le așa, i se face milă de dânsele și,
-luându-și pălăria din cap, o pune pe iarbă la pământ, cu gura-n
-sus, și apoi el se dă într-o parte. Atunci, bucuria albinelor;
-se lasă jos cu toatele și se adună ciotcă în pălărie. Harap-Alb,
-aflându-se cu părere de bine despre asta, aleargă în dreapta și
-în stânga și nu se lasă până ce găsește-un buștihan putregăios,
-îl scobește cu ce poate și-i face urdiniș; după aceea așază
-niște țepuși într-însul, îl freacă pe dinăuntru cu cătușnică, cu
-sulcină, cu mătăciune, cu poala sântă-Măriei și cu alte buruiene
-mirositoare și prielnice albinelor și apoi, luându-l pe umăr, se
-duce la roi, răstoarnă albinele frumușel din pălărie în
-buștihan, îl întoarce binișor cu gura în jos, îi pune deasupra
-niște captălani, ca să nu răzbată soarele și ploaia înlăuntru,
-și apoi, lăsându-l acolo pe câmp, între flori, își caută de drum.
-
-Și cum mergea el, mulțumit în sine pentru această facere de
-bine, numai iaca i se înfățișază înainte crăiasa albinelor,
-zicându-i:
-
-— Harap-Alb, pentru că ești așa de bun și te-ai ostenit de ne-ai
-făcut adăpost, vreau să-ți fac și eu un bine în viața mea: na-ți
-aripa asta și, când îi avea vreodată nevoie de mine, aprinde-o,
-și eu îndată am să-ți vin întru ajutor.
-
-Harap-Alb, luând aripa cu bucurie, o strânge cu îngrijire; apoi,
-mulțumind crăiesei pentru ajutorul făgăduit, pornește,
-urmându-și calea tot înainte.
-
-Mai merge el cât merge și, când la poalele unui codru, numai
-iaca ce vede o dihanie de om, care se pârpâlea pe lângă un foc
-de douăzeci și patru de stânjeni de lemne și tot atunci striga,
-cât îi lua gura, că moare de frig. Și-apoi, afară de aceasta,
-omul acela era ceva de speriat; avea niște urechi clăpăuge și
-niște buzoaie groase și dăbălăzate. Și când sufla cu dânsele,
-cea deasupra se răsfrângea în sus peste scăfârlia capului, iar
-cea dedesubt atârna în jos, de-i acoperea pântecele. Și, ori pe
-ce se oprea suflarea lui, se punea promoroaca mai groasă de-o
-palmă. Nu era chip să te apropii de dânsul, că așa tremura de
-tare, de parcă-l zghihuia dracul. Și dac-ar fi tremurat numai
-el, ce ți-ar fi fost? Dar toată suflarea și făptura de
-primprejur îi țineau hangul: vântul gemea ca un nebun, copacii
-din pădure se văicărau, pietrele țipau, vreascurile țiuiau și
-chiar lemnele de pe foc pocneau de ger. Iară veverițele,
-găvozdite una peste alta în scorburi de copaci, suflau în unghii
-și plângeau în pumni, blestemându-și ceasul în care s-au născut.
-Mă rog, foc de ger era: ce să vă spun mai mult! HarapAlb, numai
-o țâră cât a stat de s-a uitat, a făcut țurțuri la gură și,
-neputându-și stăpâni râsul, zise cu mirare:
-
-— Multe mai vede omul acesta cât trăiește! Măi tartorule, nu
-mânca haram și spune drept, tu ești Gerilă? Așă-i că taci?... Tu
-trebuie să fii, pentru că și focul îngheață lângă tine, de
-arzuliu ce ești.
-
-— Râzi tu, râzi, Harap-Alb, zise atunci Gerilă tremurând, dar,
-unde mergi, fără mine n-ai să poți face nimica.
-
-— Hai și tu cu mine, dacă vrei, zise Harap-Alb; de-abia te-i mai
-încălzi mergând la drum, căci nu e bine când stai locului.
-
-Gerilă atunci se ia cu Harap-Alb și pornesc împreună. Și mergând
-ei o bucată înainte, Harap-Alb vede altă drăcărie și mai mare: o
-namilă de om mânca brazdele de pe urma a 24 de pluguri și tot
-atunci striga în gura mare că crapă de foame.
-
-— Ei, apoi să nu bufnești de râs? zise Harap-Alb. Măi, măi, măi!
-că multe-ți mai văd ochii! Pesemne c-aista-i Flămânzilă,
-foametea, sac fără fund sau cine mai știe ce pricopseală a fi,
-de nu-l poate sătura nici pământul.
-
-— Râzi tu, râzi, Harap-Alb, zice atunci Flămânzilă, dar, unde
-mergeți voi, fără mine n-aveți să puteți face nici o ispravă.
-
-— Dacă-i așa, hai și tu cu noi, zise Harap-Alb, că doar n-am a
-te duce în spinare.
-
-Flămânzilă atunci se ia după Harap-Alb și pornesc tustrei
-înainte. Și mai mergând ei o postată, numai iaca Harap-Alb vede
-altă minunăție și mai mare: o arătare de om băuse apa de la 24
-de iazuri și o gârlă pe care umblau numai 500 de mori și tot
-atunci striga în gura mare că se usucă de sete.
-
-— Măi, da' al dracului onànie de om e și acesta! zise HarapAlb.
-Grozav burdăhan și nesățios gâtlej, de nu pot să-i potolească
-setea nici izvoarele pământului; mare ghiol de apă trebuie să
-fie în mațele lui! Se vede că acesta-i prăpădenia apelor,
-vestitul Setilă, fiul Secetei, născut în zodia rațelor și
-împodobit cu darul suptului.
-
-— Râzi tu, râzi, Harap-Alb, zise atunci Setilă, căruia începu
-a-i țâșni apa pe nări și pe urechi, ca pe niște lăptoace de
-mori, dar, unde vă duceți voi, fără mine degeaba vă duceți.
-
-— Hai și tu cu noi, dacă vrei, zise Harap-Alb; de-abia nu te-ai
-mai linciuri atâta în cele ape, îi scăpa de blestemul broaștelor
-și-i da răgaz morilor să umble, că destul ți-ai făcut mendrele
-până acum. Ce, Doamne iartă-mă, îi face broaște în pântece de
-atâta apă!
-
-Setilă atunci se ia după Harap-Alb și pornesc tuspatru înainte.
-Și mai mergând ei o bucată, numai iaca ce vede Harap-Alb altă
-minunăție și mai minunată: o schimonositură de om avea în frunte
-numai un ochi, mare cât o sită și, când îl deschidea, nu vedea
-nimica; da chior peste ce apuca. Iară când îl ținea închis, dar
-fie zi, dar fie noapte, spunea că vede cu dânsul în măruntaiele
-pământului.
-
-— Iaca, începu el a răcni ca un smintit, toate lucrurile mi se
-arată găurite, ca sitișca, și străvezii, ca apa cea limpede;
-deasupra capului meu văd o mulțime nenumărată de văzute și
-nevăzute; văd iarba cum crește din pământ; văd cum se
-rostogolește soarele după deal, luna și stelele cufundate în
-mare; copacii cu vârful în jos, vitele cu picioarele în sus și
-oamenii umblând cu capul între umere; văd, în sfârșit, ceea ce
-n-aș mai dori să vadă nimene, pentru a-și osteni vederea: văd
-niște guri căscate uitându-se la mine și nu-mi pot da seama de
-ce vă mirați așa, mira-v-ați de... frumusețe-vă!
-
-Harap-Alb atunci se bate cu mâna peste gură și zice: — Doamne
-ferește de omul nebun, că tare-i de jălit, sărmanul! Pe de-o
-parte îți vine a râde și pe de alta îți vine a-l plânge. Dar se
-vede că așa l-a lăsat Dumnezeu. Poate că acesta-i vestitul
-Ochilă, frate cu Orbilă, văr primare cu Chiorilă, nepot de soră
-lui Pândilă, din sat de la Chitilă, peste drum de Nimerilă. Ori
-din târg de la Să-l-cați, megieș cu Căutați și de urmă nu-i mai
-dați. Mă rog, unu-i Ochilă pe fața pământului, care vede toate
-și pe toți altfel de cum vede lumea cealaltă; numai pe sine nu
-se vede cât e de frumușel. Parcă-i un boț, chilimboț boțit, în
-frunte cu un ochi, numai să nu fie de deochi!
-
-— Râzi tu, râzi, Harap-Alb, zise atunci Ochilă, uitându-se
-închiorchioșat, dar, unde te duci, fără de mine rău are să-ți
-cadă. Fata împăratului Roș nu se capătă așa de lesne cum crezi
-tu. Din gardul Oancei ți-a da-o împăratul, dacă n-oi fi și eu
-pe-acolo.
-
-— Hai și tu cu noi, dacă vrei, zise Harap-Alb, că doar n-avem a
-te duce de mână, ca pe un orb.
-
-Ochilă atunci se ia și el după Harap-Alb și pornesc tuscinci
-înainte. Și mai mergând ei o bucată, numai iaca ce vede
-Harap-Alb altă bâzdâganie și mai și: o pocitanie de om umbla cu
-arcul după vânat păsări. Ș-apoi, chitiți că numai în arc se
-încheia tot meșteșugul și puterea omului aceluia? Ți-ai găsit!
-Avea un meșteșug mai drăcos și o putere mai pe sus decât își
-poate dracul închipui: când voia, așa se lățea de tare, de
-cuprindea pământul în brațe. Și altă dată, așa se deșira și se
-lungea de grozav, de ajungea cu mâna la lună, la stele, la soare
-și cât voia de sus. Și dacă se întâmpla să nu nimerească
-păsările cu săgeata, ele tot nu scăpau de dânsul; ți le prindea
-cu mâna din zbor, le răsucea gâtul cu ciudă și apoi le mânca
-așa, crude, cu pene cu tot. Chiar atunci avea un vraf de păsări
-dinainte și ospăta dintr-însele cu lăcomie, ca un vultan
-hămesit. Harap-Alb, cuprins de mirare, zise:
-
-— Dar oare pe acesta cum mama dracului l-o fi mai chemând?
-
-— Zi-i pe nume, să ți-l spun, răspunse atunci Ochilă, zâmbind pe
-sub mustăți.
-
-— Dar te mai duce capul ca să-l botezi? Să-i zici Păsărilă... nu
-greșești; să-i zici Lățilă... nici atâta; să-i zici Lungilă...
-asemene; să-i zici Păsări-Lăți-Lungilă, mi se pare că e mai
-potrivit cu năravul și apucăturile lui, zise Harap-Alb,
-înduioșat de mila bietelor păsări. Se vede că acesta-i vestitul
-Păsări- Lăți-Lungilă, fiul săgetătorului și nepotul arcașului;
-brâul pământului și scara cerului; ciuma zburătoarelor și spaima
-oamenilor, că altfel nu te pricepi cum să-i mai zici.
-
-— Râzi tu de mine, râzi, Harap-Alb, zise atunci Păsări-Lăți-
-Lungilă, dar mai bine ar fi să râzi de tine, căci nu știi ce
-păcat te paște. Chitești că fata împăratului Roș numai așa se
-capătă? Poate n-ai știință ce vidmă de fată e aceea, când vrea,
-se face pasăre măiastră, îți arată coada, și ia-i urma dacă
-poți! De n-a fi și unul ca mine pe-acolo, degeaba vă mai bateți
-picioarele ducându-vă.
-
-— Hai și tu cu noi, dacă vrei, zise atunci Harap-Alb; de-abia
-mi-i lua pe Gerilă de țuluc și l-îi purta cu nasul pe la soare,
-doar s-a încălzi câtuși decât și n-a mai clănțăni atâta din
-măsele, ca un cocostârc de cei bătrâncioși, că parcă mă strânge
-în spate când îl văd așa.
-
-Păsări-Lăți-Lungilă se ia atunci după Harap-Alb și pornesc ei
-tusșase înainte. Și pe unde treceau, pârjol făceau: Gerilă
-potopea pădurile prin ardere. Flămânzilă mânca lut și pământ
-amestecat cu humă și tot striga că moare de foame. Setilă sorbea
-apa de prin bălți și iazuri, de se zbăteau peștii pe uscat și
-țipa șarpele în gura broaștei de secetă mare ce era pe acolo.
-Ochilă vedea toate cele ca dracul, și numai înghețai ce da
-dintr-însul:
-
-Că e laie,
-Că-i bălaie;
-Că e ciută,
-Că-i cornută.
-Mă rog, nebunii de-a lui, câte-n lună și în stele, de-ți venea
-să fugi de ele. Sau să râzi ca un nebun, credeți-mă ce vă spun!
-
-În sfârșit, Păsări-Lăți-Lungilă ademenea zburătoarele și,
-jumulite, nejumulite, ți le păpa pe rudă, pe sămânță, de nu se
-mai stăvilea nimene cu păsări pe lângă casă de răul lui.
-
-Numai Harap-Alb nu aducea nici o supărare. Însă, ca tovarăș, era
-părtaș la toate: și la pagubă, și la câștig, și prietenos cu
-fiecare, pentru că avea nevoie de dânșii în călătoria sa la
-împăratul Roș, care, zice, cică era un om pâclișit și răutăcios
-la culme: nu avea milă de om nici cât de un câine. Dar vorba
-ceea: "La unul fără suflet trebuie unul fără de lege". Și
-gândesc eu că din cinci nespălați câți merg cu Harap-Alb, i-a
-veni el vreunul de hac; ș-a mai da împăratul Roș și peste
-oameni, nu tot peste butuci, ca până atunci. Dar iar mă întorc
-și zic: mai știi cum vine vremea? Lumea asta e pe dos, toate
-merg cu capu-n jos; puțini suie, mulți coboară, unul macină la
-moară. Ș-apoi acel unul are atunci în mână și pâinea, și cuțitul
-și taie de unde vrea și cât îi place, tu te uiți și n-ai ce-i
-face. Vorba ceea: "Cine poate oase roade; cine nu, nici carne
-moale". Așa și Harap-Alb și cu ai săi; poate-ar izbuti să ia
-fata împăratului Roș, poate nu, dar acum, deodată, ei se tot duc
-înainte și, mai la urmă, cum le-a fi norocul. Ce-mi pasă mie? Eu
-sunt dator să spun povestea și vă rog să ascultați.
-
-Amu Harap-Alb și cu ai săi mai merg ei cât merg și, într-o
-târzie vreme, ajung la împărăție, Dumnezeu să ne ție, că
-cuvântul din poveste, înainte mult mai este. Și cum ajung, odată
-intră buluc în ogradă, tusșase. Harap-Alb înainte și ceilalți în
-urmă, care de care mai chipos și mai îmbrăcat, de se târâiau
-ațele și curgeau obielele după dânșii, parcă era oastea lui
-Papuc Hogea Hogegarul. Și atunci, Harap-Alb se și înfățișază
-înaintea împăratului Roș, spunându-i de unde, cum, cine și
-pentru ce anume au venit. Împăratului i-a fost de-a mirarea,
-văzând că niște golani au asemene îndrăzneală, de vin cu
-nerușinare să-i ceară fata, fie din partea oricui ar fi. Dar,
-nevoind a le strica inima, nu le spune nici da, nici ba, ci le
-dă răspuns ca să rămâie peste noapte acolo, și până mâine
-dimineață s-a mai gândi el ce trebuie să facă... Și pe altă
-parte, împăratul odată cheamă în taină pe un credincios al său
-și dă poruncă să-i culce în casa cea de aramă înfocată, ca să
-doarmă pentru veșnicie, după cum pățise și alți pețitori, poate
-mai ceva decât aceștia.
-
-Atunci credinciosul împăratului se duce repede și dă foc casei
-celei de aramă pe dedesubt, cu 24 de stânjeni de lemne, de se
-face casa roșie cum e jăraticul. Apoi, cum înserează, vine și
-poftește pe oaspeți la culcare. Gerilă atunci, năzdrăvan cum era
-el, cheamă pe tovarășii săi deoparte și le zice încetișor:
-
-— Măi, nu cumva să vă împingă Mititelul să intrați înaintea mea
-unde ne-a duce omul țapului celui roș, că nu mai ajungeți să
-vedeți ziua de mâine. Doar unu-i împăratul Roș, vestit prin
-meleagurile aceste pentru bunătatea lui cea nemaipomenită și
-milostivirea lui cea neauzită. Îl știu eu cât e de primitor și
-de darnic la spatele altora. Numai de nu i-ar muri mulți
-înainte! să trăiască trei zile cu cea de-alaltaieri! D-apoi
-fetișoara lui; a zis dracul și s-a făcut; bucățică ruptă
-tată-său în picioare, ba încă și mai și. Vorba ceea: "Capra sare
-masa, și iada sare casa". Dar las' că și-au găsit ei omul. De nu
-le-oi veni eu de hac în astă noapte, nici mama dracului nu le
-mai vine!
-
-— Așa gândesc și eu, zise Flămânzilă; și-a pus el, împăratul
-Roș, boii în cârd cu dracul, dar are să-i scoată fără coarne.
-
-— Ba mi se pare c-a da el și teleagă, și plug, și otic, și tot,
-numai să scape de noi, zise Ochilă.
-
-— Ia ascultați, măi! zise Gerilă: "Vorba lungă, sărăcia omului".
-Mai bine haidem la culcare, că ne așteaptă omul împăratului cu
-masa întinsă, cu făcliile aprinse și cu brațele deschise. Hai!
-Ascuțiți-vă dinții și porniți după mine.
-
-Și odată pornesc ei, teleap, teleap, teleap! Și, cum ajung în
-dreptul ușii, se opresc puțin. Atunci Gerilă suflă de trei ori
-cu buzișoarele sale cele iscusite și casa rămâne nici fierbinte,
-nici rece, cum e mai bine de dormit într-însa. Apoi intră cu
-toții înlăuntru, se tologește care unde apucă, și tac mă cheamă.
-Iară credinciosul împăratului, încuind ușa pe din afară cu
-repejune, le zice cu răutate:
-
-— Las' că v-am găsit eu ac de cojoc. De-acum dormiți,
-dormire-ați somnul cel de veci, că v-am așternut eu bine! Vă
-veți face scrum până mâine-dimineață.
-
-Apoi îi lasă acolo și el se duce în treaba lui. Dar HarapAlb și
-cu ai săi nici nu bindiseau de asta; ei, cum au dat de
-căldurică, pe loc li s-au muiat ciolanele și au început a se
-întinde și a se hârjoni în ciuda fetei împăratului Roș. Ba încă
-Gerilă se întindea de căldură, de-i treceau genunchile de gură.
-Și hojma morocănea pe ceilalți, zicând:
-
-— Numai din pricina voastră am răcit casa; căci pentru mine era
-numai bună, cum era. Dar așa pățești dacă te iei cu niște
-bicisnici. Las' că v-a mai păli el berechetul acesta de altă
-dată! Știi că are haz și asta? Voi să vă lăfăiți și să huzuriți
-de căldură, iară eu să crap de frig. Bu...nă treabă! Să-mi dau
-eu liniștea mea pentru hatârul nu știu cui? Acuși vă târnâiesc
-prin casă, pe rudă pe sămânță; încaltea să nu se aleagă nimica
-nici de somnul meu, dar nici de al vostru.
-
-— Ia tacă-ți gura, măi Gerilă! ziseră ceilalți. Acuși se face
-ziuă, și tu nu mai stinchești cu brașoave de-ale tale. Al
-dracului lighioaie mai ești! Destul acum, că ne-ai făcut capul
-călindar. Cine-a mai dori să facă tovărășie cu tine aibă-și
-parte și poarte-ți portul. Că pe noi știu că ne-ai amețit. Are
-cineva cap să se liniștească de răul tău? I-auzi-l-ăi: parcă-i o
-moară hodorogită. Numai gura lui se aude în toate părțile. Hojma
-tolocănește pentru nimica toată, curat ca un nebun. Tu, măi,
-ești bun de trăit numai în pădure, cu lupii și cu urșii, dar nu
-în case împărătești și între niște oameni cumsecade.
-
-— Ia ascultați, măi, dar de când ați pus voi stăpânire pe mine?
-zise Gerilă. Apoi nu mă faceți din cal măgar, că vă veți găsi
-mantaua cu mine! Eu îs bun cât îs bun, dar și când mă scoate
-cineva din răbdare, apoi nu-i trebuie nici țigan de laie
-împotriva mea.
-
-— Zău, nu șuguiești, măi Buzilă? Da' amarnic mai ești la viață;
-când te mânii, faci sânge-n baligă, zise Flămânzilă. Tare-mi
-ești drag!... Te-aș vârî în sân, dar nu încapi de urechi... Ia
-mai bine ogoiește-te oleacă și mai strânge-ți buzișoarele acasă;
-nu de alta, dar să nu-ți pară rău pe urmă, că doar nu ești numai
-tu în casa asta.
-
-— Ei, apoi! Vorba ceea: "Fă bine, să-ți auzi rău", zise Gerilă.
-Dacă nu v-am lăsat să intrați aici înaintea mea, așa mi se cade;
-ba încă și mai rău decât așa. Cine-a face de altă dată ca mine,
-ca mine să pățească.
-
-— Ai dreptate, măi Gerilă, numai tu nu te cauți, zise Ochilă.
-Dar cu prujituri de-a tale, ia acuși se duce noaptea, și vai de
-odihna noastră. Măcar tu să fii acela, ce ai zice, când ți-a
-strica cineva somnul? Ba încă ai dat peste niște oameni ai lui
-Dumnezeu, dar, să fi fost cu alții, hei, hei! mâncai papara până
-acum.
-
-— Dar nu mai tăceți, măi? Că ia acuși trec cu picioarele prin
-pereți și ies afară cu acoperământul în cap, zise LățiLungil ă.
-Parcă nu faceți a bine, de nu vă mai astâmpără dracul nici la
-vremea asta. Măi Buzilă, mi se pare că tu ești toată pricina
-gâlcevei dintre noi.
-
-— Ba bine că nu! zise Ochilă. Are el noroc de ce are, dar știu
-eu ce i-ar trebui.
-
-— Ia, să-i faci chica topor, spinarea dobă și pântecele cobză,
-zise Setilă, căci altmintrelea nici nu e de chip s-o scoți la
-capăt cu buclucașul acesta.
-
-Gerilă, văzând că toți îi stau împotrivă, se mânie atunci și
-unde nu trântește o brumă pe pereți, de trei palme de groasă, de
-au început a clănțăni și ceilalți de frig, de sărea cămășa de pe
-dânșii.
-
-— Na! încaltea v-am făcut și eu pe obraz. De-acum înainte
-spuneți ce vă place, că nu mi-a fi ciudă, zise Gerilă, râzând cu
-hohot. Ei, apoi? Cică să nu te strici de râs!... De HarapAlb, nu
-zic. Dar voi, mangosiților și farfasiților, de câte ori îți fi
-dormit în stroh și pe târnomată, să am eu acum atâția bani în
-pungă nu mi-ar mai trebui altă! Oare nu cumva v-ați face și voi,
-niște feciori de ghindă, fătați în tindă, că sunteți obraze
-subțiri?
-
-— Iar cauți sămânță de vorbă, măi Buzilă? ziseră ceilalți. Al
-dracului să fii cu tot neamul tău, în vecii vecilor, amin!
-
-— De asta și eu mă anin și mă închin la cinstita fața voastră,
-ca la un codru verde, cu un poloboc de vin și cu unul de pelin,
-zise Gerilă. Și hai de-acum să dormim, mai acuși să ne trezim,
-într-un gând să ne unim, pe Harap-Alb să-l slujim și tot
-prieteni să fim; căci cu vrajbă și urgie raiul n-o să-l dobândim.
-
-În sfârșit, ce-or fi mai dondănit ei, și cât or mai fi dondănit,
-că numai iaca se face ziuă!... Și atunci, credinciosul
-împăratului, crezând că s-a curățit de oaspeți, vine cu gândul
-să măture scrumul afară, după rânduială. Și când ajunge mai
-aproape, ce să vadă? Casa cea de aramă, înfocată așa de strașnic
-de cu sară, era acum toată numai un sloi de gheață, și nu se mai
-cunoștea pe din afară nici ușă, nici ușori, nici gratii, nici
-obloane la ferești, nici nimica; iar înlăuntru se auzea un
-tărăboi grozav; toți bocăneau la ușă cât ce puteau și strigau
-cât le lua gura, zicând:
-
-— Nu știm ce fel de împărat e acesta, de ne lasă fără scânteie
-de foc în vatră, să degerăm aicea... Așa sărăcie de lemne nu s-a
-văzut nici la bordeiul cel mai sărăcăcios. Vai de noi și de noi,
-că ne-a înghețat limba în gură și măduva în ciolane de frig!...
-
-Credinciosul împăratului, auzind aceste, pe de-o parte l-a
-cuprins spaima, iară pe de alta s-a îndrăcit de ciudă. Și dă el
-să descuie ușa, nu poate; dă s-o desprindă, nici atâta. Pe urmă,
-ce să facă? Aleargă și vestește împăratului despre cele
-întâmplate. Atunci vine și împăratul cu o mulțime de oameni, cu
-cazmale ascuțite și cu cazane pline cu uncrop; și unii tăiau
-gheața cu cazmalele, alții aruncau cu uncrop pe la țâțânile ușii
-și în borta cheii și după multă trudă, cu mare ce hălăduiesc de
-deschid ușa și scot pe oaspeți afară. Și când colo, ce să vezi?
-Toți erau cu părul, cu barba și mustețile pline de promoroacă,
-de nu-i cunoșteai, oameni sunt, draci sunt, ori alte arătări. Și
-așa tremurau de tare, de le dârdâiau dinții în gură. Iară mai
-ales pe Gerilă parcă-l zghihuiau toți dracii; pozne făcea cu
-buzișoarele sale, încât s-a îngrozit și împăratul Roș când l-a
-văzut făcând așa de frumușel.
-
-Atunci Harap-Alb, ieșind dintre dânșii, se înfățișază cuviincios
-înaintea împăratului, zicând:
-
-— Prea înălțate împărate! Luminarea-sa, nepotul prea
-puternicului Verde-împărat, m-a fi așteptând cu nerăbdare.
-De-acum înainte, cred că mi-ți da fata, ca să vă lăsăm în pace
-și să ne ducem în treaba noastră.
-
-— Bine, voinice, zise împăratul, uitându-se la dânșii cam acru
-oarecum; a veni ea și vremea aceea... Dar acum, deodată, ia să
-ospătați ceva, ca să nu ziceți că ați ieșit din casa mea ca de
-la o casă pustie.
-
-— Parcă v-a ieșit un sfânt din gură, luminate împărate, zise
-atunci Flămânzilă, că ne ghiorăiesc mațele de foame.
-
-— Poate ni-ți da și ceva de udeală, măria-ta, zise Setilă, că ne
-sfârâie gâtlejul de sete.
-
-— Ia lăsați, măi, zise Ochilă, clipocind mereu din gene, că
-luminarea-sa știe ce ne trebuie.
-
-— Așa cred și eu, zise Păsărilă, doar, de-a putere-a hi, am
-căzut la casă împărătescă, să nu vă temeți, că are înălțimea-sa
-atâta purtare de grijă, ca să nu fim chinuiți cu frig, cu foame
-și cu sete.
-
-— Mai rămâne îndoială despre asta, zise Gerilă, tremurând
-cumplit. Dar n-aveți știință că înălțimea-sa este tata
-flămânzilor și al însetaților? Și tocmai de asta mă bucur și eu,
-că de-abia m-oi mai încălzi oleacă bând sângele Domnului.
-
-— Ei, tacă-vă gura de-acum! zise Flămânzilă. Destul e o măciucă
-la un car de oale. Nu tot cetărați pe măria-sa, că om e
-dumnealui. Pentru niște sărăcuți ca noi e greu de făcut trebi de
-acestea. Dar la o împărăție, ca cum te-ar pișca un purice; nu se
-mai bagă în seamă.
-
-— Din partea mea, mâncarea-i numai o zăbavă; băuturica mai este
-ce este, zise Setilă; și aș ruga pe luminarea-sa că, dacă are de
-gând a ne ospăta, după cum s-a hotărât, apoi să ne îndesească
-mai mult cu udeala, pentru că acolo stă toată puterea și
-îndrăzneala. Vorba ceea: "Dă-i cu cinstea, să piară rușinea".
-Dar mi se pare că ne-am prea întins cu vorba, și luminarea-sa nu
-știe cum să ne mai intre în voie.
-
-— Acum, de ne-ar da odată ce ne-ar da, zise Flămânzilă, căci mă
-roade inima de foame ce-mi e!
-
-— Ia mai îngăduiți oleacă, măi, zise Ochilă, că doar nu v-au mas
-șoarecii în pântece. Acuși s-or aduce și bucatele, și vinul, și
-numai de-ați avea pântece unde să le puneți.
-
-— Îndată vi s-a aduce și demâncare, și băutură, zise împăratul,
-numai de-ți putea dovedi cât vă voi da eu; că de nu-ți fi
-mâncători și băutori buni, v-ați găsit beleaua cu mine, nu vă
-pară lucru de șagă!
-
-— De ne-ar da Dumnezeu tot atâta supărare, luminarea voastră,
-zise atunci Flămânzilă, ținându-se cu mâinile de pântece.
-
-— Și înălțimei-voastre gând bun și mână slobodă, ca să ne dați
-cât se poate mai multă mâncare și băuturică, zise Setilă, căruia
-îi lăsa gura apă, că din mâncare și băutură, las' dacă ne-a
-întrece cineva; numai la treabă nu ne prea punem cu toți nebunii.
-
-Împăratul tăcea la toate aceste, îi asculta cu dezgust și numai
-înghițea noduri. Dar, în gândul său: "Bine, bine! Cercați voi
-marea cu degetul, dar ia să vedem cum i-ți da de fund? Vă vor
-ieși ele toate aceste pe nas". După aceea îi lasă și se duce în
-casă.
-
-În sfârșit, nu trece mult la mijloc, și numai iaca li se aduc 12
-harabale cu pâine, 12 ialovițe fripte și 12 buți pline cu vin de
-cel hrănit, de care, cum bei câte oleacă, pe loc ți se taie
-picioarele, îți sclipesc ochii în cap, ți se încleie limba în
-gură și începi a bolborosi turcește, fără să știi bechiu măcar.
-Flămânzilă și Setilă ziseră atunci celorlalți:
-
-— Măi, mâncați voi întâi și beți cât veți putea, dar nu cumva să
-vă puneți mintea cu toată mâncarea și băutura, c-apoi al vostru
-e dracul!
-
-Atunci Harap-Alb, Gerilă, Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă se pun
-ei de ospătează și beau cât le trebuie. Dar ce are a face? parcă
-nici nu se cunoștea de unde au mâncat și au băut; că doar
-mâncare și băutură era acolo, nu șagă; dă, ca la o împărăție.
-
-— Hai, ia dați-vă deoparte, măi păcătoșilor, că numai ați
-crâmpoțit mâncarea, ziseră atunci Flămânzilă și Setilă, care
-așteptau cu neastâmpăr, fiind rupți în coș de foame și de sete.
-
-Și atunci unde nu începe Flămânzilă a cărăbăni deodată în gură
-câte o haraba de pâine și câte o ialoviță întreagă, și repede mi
-ți le-a înfulecat și le-a forfecat, de parcă n-au mai fost. Iară
-Setilă, dând fundurile afară la câte o bute, horp! ți-o sugea
-dintr-o singură sorbitură; și, repede-repede, mi ți le-a supt pe
-toate de-a rândul, de n-a mai rămas nici măcar picătură de vin
-pe doage.
-
-După aceea, Flămânzilă a început a striga în gura mare că moare
-de foame și a zvârli cu ciolane în oamenii împărătești, care
-erau acolo de față.
-
-Iară Setilă striga și el cât ce putea că crapă de sete și
-zvârlea cu doage și cu funduri de poloboc în toate părțile, ca
-un nebun.
-
-Împăratul atunci, auzind vuiet tocmai din casă, iese afară și,
-când vede aceste, își pune mâinile în cap de necaz.
-
-— Măi, măi, măi! Aceștia-s curat sărăcie trimisă de la Dumnezeu
-pe capu meu, zise împăratul în sine, plin de amărăciune. Mi se
-pare că, ia acum, mi-am dat și eu peste oameni.
-
-Harap-Alb iese atunci din mijlocul celorlalți și iar se
-înfățișază înaintea împăratului, zicând:
-
-— Să trăiți, luminate împărate! De-acum cred că mi-ți da fata,
-ca să vă lăsăm în pace și să ne ducem în treaba noastră, căci
-nepotul împăratului Verde ne-a fi așteptând cu nerăbdare.
-
-— A veni ea și vremea aceea, voinice, zise împăratul cam cu
-jumătate de gură. Dar ia mai aveți puțină răbdare, căci fata
-nu-i de cele de pe drumuri, s-o luați numai așa, cum s-ar
-întâmpla. Ia să mai vedem cam cum ar veni trebușoara asta. Nu-i
-vorbă, de mâncat ați mâncat și de băut ați băut fiecare cât
-șaptesprezece. Însă de acum înainte mai aveți și ceva treabă de
-făcut: iaca, vă dau o mierță de sămânță de mac, amestecată cu
-una de nisip mărunțel; și, până mâine dimineață, să-mi alegeți
-macul de-o parte, fir de fir, și nisipul de altă parte; nu cumva
-să găsesc vreun fir de mac printre nisip sau vreunul de nisip
-printre mac, că atunci am stricat pacea. Și dacă-ți putea scoate
-la capăt trebușoara asta, atunci oi mai vedea eu... Iară de nu,
-veți plăti cu capul obrăznicia ce ați întrebuințat față cu mine,
-ca să prindă și alții la minte văzând de patima voastră.
-
-Și apoi, ducându-se împăratul în treaba lui, i-a lăsat să-și
-bată capul cum vor ști.
-
-Atunci Harap-Alb și cu ai săi au început a strânge din umere,
-nepricepându-se ce-i de făcut.
-
-— Ei, apoi șagă vă pare? Cu chițibușuri de aceste să ne zăbovim
-noi? Pâclișit om e împăratul Roș! se vede el, zise atunci
-Ochilă. Eu, nu-i vorbă, măcar că e așa de întuneric, deosebesc
-tare bine firele de mac din cele de nisip. Dar numai iuțeală și
-gură de furnică ar trebui să aibi ca să poți apuca, alege și
-culege niște flecuștețe ca aceste, în așa scurtă vreme. Bine-a
-zis cine-a zis ca să te ferești de omul roș, căci e liștai
-dracul în picioare, acum văd eu.
-
-Harap-Alb își aduce atunci aminte de aripa cea de furnică, o
-scoate de unde-o avea strânsă, apoi scapără și-i dă foc cu o
-bucățică de iască aprinsă. Și atunci, minune mare! Numai iaca au
-și început a curge furnicile cu droaia, câtă pulbere și spuză,
-câtă frunză și iarbă; unele pe sub pământ, altele pe deasupra
-pământului și altele în zbor, de nu se mai curmau venind. Și,
-într-un buc, au și ales nisipul de-o parte și macul de altă
-parte; să fi dat mii de mii de lei, nu găseai fir de mac printre
-nisip sau fir de nisip printre mac. Și apoi, în zori de ziuă,
-când e somnul mai dulce, de doarme și pământul sub om, o mulțime
-de furnici de cele mărunțele au străbătut înlăuntrul palatului
-și au început a pișca din somn pe împăratul, de-l frigeau, nu
-altăceva. Și văzându-se el cuprins de așa usturime, s-a sculat
-cu nepus în masă, căci nu mai era de chip să doarmă, cum dormea
-alte dăți, până pe la amiază, nesupărat de nimene. Și, cum s-a
-sculat, a și început a căuta cu de-amănuntul prin așternut, să
-vadă ce poate să fie. Dar a găsit nimica toată, căci furnicile
-parcă intrară în pământ; s-au mistuit, de nu se știe ce s-au mai
-făcut.
-
-— A dracului treabă! Uite ce blândă mi-a ieșit pe trup. Să fi
-fost nimica... parcă nu-mi vine a crede. Însă mai știu eu?...
-Ori părerea mă înșală, ori s-a stricat vremea, zise împăratul;
-din două, una trebuie să fie numaidecât. Dar, până una-alta, ia
-să mă duc să văd: ales-au nisipul de mac acei nespălați, care-mi
-rod urechile să le dau fata?
-
-Și când se duce împăratul și vede cum se îndeplinise de bine
-porunca lui, se umple de bucurie... Și, nemaiavând ce pricină să
-le caute, rămâne pe gânduri.
-
-Atunci Harap-Alb iar iese din mijlocul celorlalți și se
-înfățișază împăratului, zicând:
-
-— Preaînălțate împărate, de-acum cred că mi-ți da fata, ca să vă
-lăsăm în pace și să ne ducem de unde am venit.
-
-— A veni ea și vremea aceea, voinice, zise împăratul, îngânând
-vorba printre dinți, dar până atunci mai este încă treabă; iaca
-ce aveți de făcut: fata mea are să se culce desară unde se culcă
-totdeauna, iară voi să mi-o străjuiți toată noaptea. Și dacă
-mâine dimineață s-a afla tot colo, atunci poate să ți-o dau;
-iară de nu, ce-i păți, cu nime nu-i împărți... Înțeles-ați?
-
-— Să trăiți, luminate împărate, răspunse Harap-Alb, numai de
-n-ar fi mai multă întârziere, căci stăpânul mă așteaptă și
-grozavă urgie poate să cadă pe capul meu din astă pricină.
-
-— Stăpânu-tău, ca stăpânu-tău; ce ți-a face el, asta-i deosebit
-de bașcă, zise împăratul, uitându-se chiorâș la dânșii. Ieie-vă
-macar și pielea de pe cap, ce am eu de-acolo? Însă pe mine
-căutați să nu mă smintiți: fata și ochii din cap, căci atâta
-vi-i leacul; v-ați dus pe copce, cu toată șmecheria voastră.
-
-După aceasta, împăratul îi lasă încurcați și se duce la ale sale.
-
-— Aici încă trebuie să fie un drac la mijloc, zise Gerilă,
-clătinând din cap.
-
-— Ba încă de cei bătrâni; săgeata de noapte și dracul cel de
-amiazăzi, răspunse Ochilă. Dar nu și-a juca el mendrele
-îndelung, așa cred eu.
-
-În sfârșit, durai-vurai, seara vine, fata se culcă și HarapAlb
-se pune de strajă chiar la ușa ei, iară ceilalți se înșiră tot
-câte unul-unul până la poartă, după poruncă.
-
-Și, când pe aproape de miezul nopții, fata împăratului se
-preface într-o păsărică și zboară nevăzută printre cinci străji.
-Dar când ajunge pe la străjerul Ochilă, el, sireicanul, mi ți-o
-vede și dă de știre lui Păsărilă, zicând:
-
-— Măi, fetișoara împăratului ne-a tras butucul. A dracului
-zgâtie de fată! s-a prefăcut în păsărică, a zburat ca săgeata pe
-lângă ceilalți și ei habar n-au despre asta. Ei, apoi? Lasă-te
-în seama lor dacă vrei să rămâi făr' de cap. De-acum, numai noi
-o putem găsi și aduce la urma ei. Taci molcum și haidem după
-dânsa. Eu ți-oi arăta-o pe unde se ascunde, iară tu să mi-o
-prinzi cum ți-i meșteșugul și să-i strâmbi gâtul oleacă, să se
-învețe ea de altă dată a mai purta lumea pe degete.
-
-Și atunci, odată și pornesc ei după dânsa, și nu merg tocmai
-mult și Ochilă zice:
-
-— Măi Păsărilă, iacătă-o, ia! colo, în dosul pământului,
-tupilată sub umbra iepurelui; pune mâna pe dânsa și n-o lăsa!
-
-Păsărilă atunci se lățește cât ce poate, începe a bojbăi prin
-toate buruienile și, când să pună mâna pe dânsa, zbr! pe vârful
-unui munte, și se ascunde după o stâncă.
-
-— Iacătă-oi, măi, colo, în vârful muntelui, după stânca ceea,
-zise Ochilă.
-
-Păsărilă atunci se înalță puțin și începe a cotrobăi pe după
-stânci; și când să pună mâna pe dânsa, zbr! și de acolo și se
-duce de se ascunde tocmai după lună.
-
-— Măi Păsărilă, iacătă-oi, ia! colo, după lună, zise Ochilă;
-căci nu pot eu s-o ajung, să-i dau o scărmănătură bună.
-
-Atunci Păsărilă se deșiră odată și se înalță până la lună. Apoi,
-cuprinzând luna în brațe, găbuiește păsărica, mi ți-o înșfacă de
-coadă și cât pe ce să-i sucească gâtul. Ea atunci se preface în
-fată și strigă înspăimântată:
-
-— Dăruiește-mi viața, Păsărilă, că te-oi dărui și eu cu milă și
-cu daruri împărătești, așa să trăiești!
-
-— Ba că chiar că erai să ne dăruiești cu milă și cu daruri
-împărătești, dacă nu te vedeam când ai pașlit-o, farmazoană ce
-ești! zise Ochilă. Știu că am tras o durdură bună căutându-te.
-Ia, mai bine hai la culcuș, că se face ziuă acuși. Ș-apoi, ce-a
-mai fi a mai fi.
-
-Și odată mi ți-o înșfacă ei, unul de-o mână și altul de cealaltă
-și hai! hai, hai! în zori de ziuă ajung la palat și, trecând cu
-dânsa printre străji, o silesc să intre în odaia ei, tot cum a
-ieșit.
-
-— Ei, Harap-Alb, zise atunci Ochilă, dacă nu eram eu și cu
-Păsărilă, ce făceați voi acum? Iaca așa, tot omul are un dar și
-un amar; și unde prisosește darul nu se mai bagă în seamă
-amarul. Amar era să fie de voi, de nu eram noi amândoi. Și cu
-străjuirea voastră, era vai de pielea noastră!
-
-Harap-Alb și ceilalți, nemaiavând ce zice, pleacă capul
-rușinați, mulțumind lui Păsărilă și vestitului Ochilă, căci
-le-au fost ca niște frați.
-
-Și atunci, numai iaca și împăratul vine ca un leu-paraleu, să-și
-ia fata pe seamă și, când o găsește sub strajă, după cum nu se
-aștepta el, numa-i scânteiau ochii în cap de ciudă, dar nu avu
-ce face.
-
-Atunci Harap-Alb iar se înfățișază înaintea împăratului, zicând:
-
-— Luminate împărate, de-acum cred că mi-ți da fata, ca să vă
-lăsăm în pace și să ne ducem în treaba noastră.
-
-— Bine, voinice, zise împăratul posomorât; a veni ea și vremea
-aceea. Însă eu mai am o fată, luată de suflet, tot de o vârstă
-cu fata mea; și nu e deosebire între dânsele nici la frumusețe,
-nici la stat, nici la purtat. Hai, și dacă-i cunoaște-o care-i a
-mea adevărată, ia-ți-o și duceți-vă de pe capul meu, că mi-ați
-scos peri albi, de când ați venit. Iaca, mă duc să le pregătesc,
-zise împăratul. Tu vină după mine, și, dacă-i ghici-o, ferice de
-tine a fi. Iară de nu, luați-vă catrafusele și începeți a vă
-cărăbăni de la casa mea, căci nu vă mai pot suferi!
-
-Și ducându-se împăratul, pune de piaptănă și îmbracă la fel pe
-amândouă fetele și apoi dă poruncă să vie Harap-Alb să ghicească
-fata împăratului.
-
-Harap-Alb, văzându-se pus în încurcală, nu mai știa ce să facă
-și încotro să-o dea ca să nu greșească tocmai acum, la ducă. Și,
-mai stând el pe gânduri oleacă, cum e omul tulburat, își aduce
-aminte de aripa cea de albină și, scoțând-o de unde-o avea
-strânsă, scapără și-i dă foc cu o bucățică de iască aprinsă. Și
-atunci, numai iaca se pomenește cu crăiasa albinelor.
-
-— Ce nevoie te-a ajuns de mine, Harap-Alb? zise ea, zburând pe
-umărul său. Spune-mi, căci sunt gata să te slujesc.
-
-Atunci Harap-Alb începe a-i spune toate cu de-amănuntul și o
-roagă de toți dumnezeii ca să-i dea ajutor.
-
-— N-ai grijă, Harap-Alb, zise crăiasa albinelor; las' că te fac
-eu s-o cunoști și dintr-o mie. Hai, intră în casă cu
-îndrăzneală, căci am să fiu și eu pe-acolo. Și cum îi intra,
-stai puțin și te uită la fete; și care-i vedea-o că se apără cu
-năframa, să știi că aceea este fata împăratului.
-
-Atunci Harap-Alb intră, cu albina pe umăr, în odaia unde era
-împăratul și cu fetele, apoi stă puțin deoparte și începe a se
-uita când la una, când la alta. Și cum sta el drept ca lumânarea
-și le privea, cu băgare de seamă, crăiasa albinelor zboară pe
-obrazul fetei împăratului. Atunci ea, tresărind, odată începe a
-țipa și a se apăra cu năframa, ca de un dușman. Lui Harap-Alb
-atâta i-a trebuit: îndată face câțiva pași spre dânsa, o apucă
-frumușel de mână și zice împăratului:
-
-— Luminarea-voastră, de-acum cred că nu mi-ți mai face nici o
-împiedicare, pentru că am adus întru îndeplinire tot ceea ce
-ne-ați poruncit.
-
-— Din partea mea poți s-o iei de-acum, Harap-Alb, zise
-împăratul, ovilit și sarbăd la față de supărare și rușine; dacă
-n-a fost ea vrednică să vă răpuie capul, fii măcar tu vrednic
-s-o stăpânești, căci acum ți-o dau cu toată inima.
-
-Harap-Alb mulțumește atunci împăratului și apoi zice fetei: —
-De-acum putem să mergem, căci stăpânu-meu, luminarea-sa nepotul
-împăratului Verde, a fi îmbătrânit așteptându-mă.
-
-— Ia mai îngăduiește puțin, nerăbdătorule, zise fata
-împăratului, luând o turturică în brațe, spunându-i nu știu ce
-la ureche și sărutând-o cu drag; nu te grăbi așa, Harap-Alb, că
-te-i pripi. Stai, că mai ai și cu mine oleacă de vorbă: înainte
-de pornire, trebuie să meargă calul tău și cu turturica mea
-să-mi aducă trei smicele de măr dulce și apă vie și apă moartă
-de unde se bat munții în capete. Și de-a veni turturica mea
-înainte cu smicelele și apa, ia-ți nădejdea despre mine, căci nu
-merg, ferească Dumnezeu! Iară de-i avea noroc și-a veni calul
-tău mai întâi și mi-o aduce cele poruncite, să știi că merg cu
-tine, oriunde mi-i duce; s-a mântuit socoteala.
-
-Și atunci, odată pornesc și turturica și calul, fugind pe
-întrecute, când pe sus, când pe jos, după cum cerea trebuința.
-
-Dar turturica, fiind mai ușoară, ajunge mai înainte; și pândind
-tocmai când era soarele în cruce, de se odihneau munții numai
-pentru o clipită, se repede ca prin foc și ia trei smicele de
-măr dulce și apă vie și apă moartă, și apoi ca fulgerul se
-întoarce înapoi. Și, când pe la poarta munților, calul îi iese
-înainte, o propește în cale și o ia cu măgulelile, zicându-i:
-
-— Turturică-rică, dragă păsărică, adă la mine cele trei smicele
-de măr dulce, apa cea vie și cea moartă, și tu du-te înapoi
-de-ți ia altele și mi-i ajunge pe drum, căci ești mai sprintenă
-decât mine. Hai, nu mai sta la îndoială și dă-mi-le, căci atunci
-are să fie bine și de stăpânu-meu, și de stăpână-ta, și de mine,
-și de tine; iară de nu mi li-i da, stăpânu-meu Harap-Alb este în
-primejdie, și de noi încă n-are să fie bine.
-
-Turturica parcă n-ar fi voit. Dar calul n-o mai întreabă de ce-i
-e cojocul; se repede și-i ia apa și smicelele cu hapca și apoi
-fuge cu dânsele la fata împăratului și i le dă, de față cu
-Harap-Alb. Atunci lui Harap-Alb i s-a umplut inima de bucurie.
-
-Vine ea și turturica mai pe urmă, dar ce-ți e bună? — Alei,
-țolină ce-mi ești, zise fata împăratului; da' bine m-ai vândut.
-Dacă e așa, hai, pornește chiar acum la împăratul Verde și
-vestește-i că venim și noi în urmă.
-
-Atunci turturica pornește. Iară fata împăratului îngenunche
-dinaintea tătâne-său și zice:
-
-— Binecuvântează-mă, tată, și rămâi sănătos! Se vede că așa mi-a
-fost sortit și n-am ce face; trebuie să merg cu HarapAlb, și
-pace bună!
-
-După aceasta, își ia cele trebuitoare la drum, apoi încalecă și
-ea pe un cal năzdrăvan și stă gata de pornire. Iară HarapAlb,
-luându-și oamenii săi, încalecă și el și pornesc spre împărăție,
-Dumnezeu să ne ție, că cuvântul din poveste, înainte mult mai
-este.
-
-Mers-au ei și zi și noapte, nu se știe cât au mers; și, de la un
-loc, Gerilă, Flămânzilă și Setilă, Păsări-Lăți-Lungilă și
-năzdrăvanul Ochilă se opresc cu toții în cale, se opresc și zic
-cu jale:
-
-— Harap-Alb, mergi sănătos! De-am fost răi, tu ni-i ierta, căci
-și răul câteodată prinde bine la ceva.
-
-Harap-Alb le mulțumește ș-apoi pleacă liniștit. Fata vesel îi
-zâmbește, luna-n cer a asfințit. Dar în pieptul lor răsare... Ce
-răsare? Ia, un dor; soare mândru, luminos și în sine arzător, ce
-se naște din scânteia unui ochi fermecător!
-
-Și mai merg ei cât mai merg, și de ce mergeau înainte, de ce lui
-Harap-Alb i se tulburau mințile, uitându-se la fată și văzând-o
-cât era de tânără, de frumoasă și plină de vină-ncoace.
-
-Sălățile din Grădina Ursului, pielea și capul cerbului le-a dus
-la stăpânu-său cu toată inima. Dar pe fata împăratului Roș mai
-nu-i venea s-o ducă, fiind nebun de dragostea ei. Căci era boboc
-de trandafir din luna lui mai, scăldat în roua dimineții,
-dezmierdat de cele întâi raze ale soarelui, legănat de adierea
-vântului și neatins de ochii fluturilor. Sau, cum s-ar mai zice
-la noi în țărănește, era frumoasă de mama focului; la soare te
-puteai uita, iar la dânsa ba. Și de-aceea Harap- Alb o prăpădea
-din ochi de dragă ce-i era. Nu-i vorbă, și ea fura cu ochii, din
-când în când, pe Harap-Alb, și în inima ei parcă se petrecea nu
-știu ce... poate vreun dor ascuns, care nu-i venea a-l spune.
-Vorba cântecului:
-
-Fugi de-acole, vină-ncoace!
-Șezi binișor, nu-mi da pace!
-sau mai știu eu cum să zic, ca să nu greșesc? Dar știu atâta, că
-ei mergeau fără a simți că merg, părându-li-se calea scurtă și
-vremea și mai scurtă; ziua ceas și ceasul clipă; dă, cum e omul
-când merge la drum cu dragostea alăturea.
-
-Nu știa sărmanul Harap-Alb ce-l așteaptă acasă, căci nu s-ar mai
-fi gândit la de-alde acestea.
-
-Însă vorba cântecului:
-
-De-ar ști omul ce-ar păți,
-Dinainte s-ar păzi!
-Dar iaca ce m-am apucat de spus. Mai bine vă spuneam că
-turturica ajunsese la împăratul Verde și-l înștiințase că vine
-și Harap-Alb cu fata împăratului Roș.
-
-Atunci împăratul Verde a și început a face pregătire, ca pentru
-o fată de împărat, dând și poruncă să le iasă întru întâmpinare.
-Iară Spânul icnea în sine și se gândea numai la răzbunare.
-
-În sfârșit, mai merge Harap-Alb cu fata împăratului cât mai
-merge, și de la o vreme ajung și ei la împărăție.
-
-Și, când colo, numai iaca ce le ies înainte împăratul Verde,
-fetele sale, Spânul și toată curtea împărătească, ca să-i
-primească. Și văzând Spânul cât e de frumoasă fata împăratului
-Roș, odată se repede să o ia în brațe de pe cal. Dar fata îi
-pune atunci mâna pe piept, îl brâncește cât colo și zice:
-
-— Lipsește dinaintea mea, Spânule! Doar n-am venit pentru tine,
-ș-am venit pentru Harap-Alb, căci el este adevăratul nepot al
-împăratului Verde.
-
-Atunci împăratul Verde și fetele sale au rămas încremeniți de
-ceea ce au auzit. Iar Spânul, văzând că i s-a dat vicleșugul pe
-față, se repede ca un câine turbat la Harap-Alb și-i zboară
-capul dintr-o singură lovitură de paloș, zicând:
-
-— Na! așa trebuie să pățească cine calcă jurământul! Dar calul
-lui Harap-Alb îndată se repede și el la Spân și-i zice:
-
-— Pân-aici, Spânule! Și odată mi ți-l înșfacă cu dinții de cap,
-zboară cu dânsul în înaltul cerului, și apoi, dându-i drumul
-de-acolo, se face Spânul până jos praf și pulbere. Iară fata
-împăratului Roș, în vălmășagul acesta, repede pune capul lui
-Harap-Alb la loc, îl înconjură de trei ori cu cele trei smicele
-de măr dulce, toarnă apă moartă, să stea sângele și să se prindă
-pielea, apoi îl stropește cu apă vie, și atunci Harap-Alb îndată
-învie și, ștergându-se cu mâna pe la ochi, zice suspinând:
-
-— Ei, da' din greu mai adormisem! — Dormeai tu mult și bine,
-Harap-Alb, de nu eram eu, zise fata împăratului Roș, sărutându-l
-cu drag și dându-i iar paloșul în stăpânire.
-
-Și apoi, îngenunchind amândoi dinaintea împăratului Verde, își
-jură credință unul altuia, primind binecuvântare de la dânsul și
-împărăția totodată.
-
-După aceasta se începe nunta, ș-apoi, dă Doamne bine!
-
-Lumea de pe lume s-a strâns de privea,
-Soarele și luna din cer le râdea.
-Ș-apoi fost-au fost poftiți la nuntă: Crăiasa furnicilor,
-Crăiasa albinelor și Crăiasa zânelor, minunea minunilor din
-ostrovul florilor!
-
-Și mai fost-au poftiți încă: crai, crăiese și-mpărați, oameni în
-seamă băgați, ș-un păcat de povestar, fără bani în buzunar.
-Veselie mare între toți era, chiar și sărăcimea ospăta și bea!
-
-Și a ținut veselia ani întregi, și acum mai ține încă; cine se
-duce acolo bea și mănâncă. Iar pe la noi, cine are bani bea și
-mănâncă, iară cine nu, se uită și rabdă.
-EOT;
-
-    /*
-    *** START: FULL LICENSE ***
-
-    Creative Commons Legal Code
-
-    Attribution-ShareAlike 3.0 Unported
-
-
-    CREATIVE COMMONS CORPORATION IS NOT A LAW FIRM AND DOES NOT PROVIDE
-    LEGAL SERVICES. DISTRIBUTION OF THIS LICENSE DOES NOT CREATE AN
-    ATTORNEY-CLIENT RELATIONSHIP. CREATIVE COMMONS PROVIDES THIS
-    INFORMATION ON AN "AS-IS" BASIS. CREATIVE COMMONS MAKES NO WARRANTIES
-    REGARDING THE INFORMATION PROVIDED, AND DISCLAIMS LIABILITY FOR
-    DAMAGES RESULTING FROM ITS USE. License
-
-    THE WORK (AS DEFINED BELOW) IS PROVIDED UNDER THE TERMS OF THIS
-    CREATIVE COMMONS PUBLIC LICENSE ("CCPL" OR "LICENSE"). THE WORK IS
-    PROTECTED BY COPYRIGHT AND/OR OTHER APPLICABLE LAW. ANY USE OF THE
-    WORK OTHER THAN AS AUTHORIZED UNDER THIS LICENSE OR COPYRIGHT LAW IS
-    PROHIBITED.
-
-    BY EXERCISING ANY RIGHTS TO THE WORK PROVIDED HERE, YOU ACCEPT AND
-    AGREE TO BE BOUND BY THE TERMS OF THIS LICENSE. TO THE EXTENT THIS
-    LICENSE MAY BE CONSIDERED TO BE A CONTRACT, THE LICENSOR GRANTS YOU
-    THE RIGHTS CONTAINED HERE IN CONSIDERATION OF YOUR ACCEPTANCE OF SUCH
-    TERMS AND CONDITIONS.
-
-    1. Definitions
-
-    "Adaptation" means a work based upon the Work, or upon the Work and
-    other pre-existing works, such as a translation, adaptation,
-    derivative work, arrangement of music or other alterations of a
-    literary or artistic work, or phonogram or performance and includes
-    cinematographic adaptations or any other form in which the Work may be
-    recast, transformed, or adapted including in any form recognizably
-    derived from the original, except that a work that constitutes a
-    Collection will not be considered an Adaptation for the purpose of
-    this License. For the avoidance of doubt, where the Work is a musical
-    work, performance or phonogram, the synchronization of the Work in
-    timed-relation with a moving image ("synching") will be considered an
-    Adaptation for the purpose of this License. "Collection" means a
-    collection of literary or artistic works, such as encyclopedias and
-    anthologies, or performances, phonograms or broadcasts, or other works
-    or subject matter other than works listed in Section 1(f) below,
-    which, by reason of the selection and arrangement of their contents,
-    constitute intellectual creations, in which the Work is included in
-    its entirety in unmodified form along with one or more other
-    contributions, each constituting separate and independent works in
-    themselves, which together are assembled into a collective whole. A
-    work that constitutes a Collection will not be considered an
-    Adaptation (as defined below) for the purposes of this License.
-    "Creative Commons Compatible License" means a license that is listed
-    at http://creativecommons.org/compatiblelicenses that has been
-    approved by Creative Commons as being essentially equivalent to this
-    License, including, at a minimum, because that license: (i) contains
-    terms that have the same purpose, meaning and effect as the License
-    Elements of this License; and, (ii) explicitly permits the relicensing
-    of adaptations of works made available under that license under this
-    License or a Creative Commons jurisdiction license with the same
-    License Elements as this License. "Distribute" means to make available
-    to the public the original and copies of the Work or Adaptation, as
-    appropriate, through sale or other transfer of ownership. "License
-    Elements" means the following high-level license attributes as
-    selected by Licensor and indicated in the title of this License:
-    Attribution, ShareAlike. "Licensor" means the individual, individuals,
-    entity or entities that offer(s) the Work under the terms of this
-    License. "Original Author" means, in the case of a literary or
-    artistic work, the individual, individuals, entity or entities who
-    created the Work or if no individual or entity can be identified, the
-    publisher; and in addition (i) in the case of a performance the
-    actors, singers, musicians, dancers, and other persons who act, sing,
-    deliver, declaim, play in, interpret or otherwise perform literary or
-    artistic works or expressions of folklore; (ii) in the case of a
-    phonogram the producer being the person or legal entity who first
-    fixes the sounds of a performance or other sounds; and, (iii) in the
-    case of broadcasts, the organization that transmits the broadcast.
-    "Work" means the literary and/or artistic work offered under the terms
-    of this License including without limitation any production in the
-    literary, scientific and artistic domain, whatever may be the mode or
-    form of its expression including digital form, such as a book,
-    pamphlet and other writing; a lecture, address, sermon or other work
-    of the same nature; a dramatic or dramatico-musical work; a
-    choreographic work or entertainment in dumb show; a musical
-    composition with or without words; a cinematographic work to which are
-    assimilated works expressed by a process analogous to cinematography;
-    a work of drawing, painting, architecture, sculpture, engraving or
-    lithography; a photographic work to which are assimilated works
-    expressed by a process analogous to photography; a work of applied
-    art; an illustration, map, plan, sketch or three-dimensional work
-    relative to geography, topography, architecture or science; a
-    performance; a broadcast; a phonogram; a compilation of data to the
-    extent it is protected as a copyrightable work; or a work performed by
-    a variety or circus performer to the extent it is not otherwise
-    considered a literary or artistic work. "You" means an individual or
-    entity exercising rights under this License who has not previously
-    violated the terms of this License with respect to the Work, or who
-    has received express permission from the Licensor to exercise rights
-    under this License despite a previous violation. "Publicly Perform"
-    means to perform public recitations of the Work and to communicate to
-    the public those public recitations, by any means or process,
-    including by wire or wireless means or public digital performances; to
-    make available to the public Works in such a way that members of the
-    public may access these Works from a place and at a place individually
-    chosen by them; to perform the Work to the public by any means or
-    process and the communication to the public of the performances of the
-    Work, including by public digital performance; to broadcast and
-    rebroadcast the Work by any means including signs, sounds or images.
-    "Reproduce" means to make copies of the Work by any means including
-    without limitation by sound or visual recordings and the right of
-    fixation and reproducing fixations of the Work, including storage of a
-    protected performance or phonogram in digital form or other electronic
-    medium. 2. Fair Dealing Rights. Nothing in this License is intended to
-    reduce, limit, or restrict any uses free from copyright or rights
-    arising from limitations or exceptions that are provided for in
-    connection with the copyright protection under copyright law or other
-    applicable laws.
-
-    3. License Grant. Subject to the terms and conditions of this License,
-    Licensor hereby grants You a worldwide, royalty-free, non-exclusive,
-    perpetual (for the duration of the applicable copyright) license to
-    exercise the rights in the Work as stated below:
-
-    to Reproduce the Work, to incorporate the Work into one or more
-    Collections, and to Reproduce the Work as incorporated in the
-    Collections; to create and Reproduce Adaptations provided that any
-    such Adaptation, including any translation in any medium, takes
-    reasonable steps to clearly label, demarcate or otherwise identify
-    that changes were made to the original Work. For example, a
-    translation could be marked "The original work was translated from
-    English to Spanish," or a modification could indicate "The original
-    work has been modified."; to Distribute and Publicly Perform the Work
-    including as incorporated in Collections; and, to Distribute and
-    Publicly Perform Adaptations. For the avoidance of doubt:
-
-    Non-waivable Compulsory License Schemes. In those jurisdictions in
-    which the right to collect royalties through any statutory or
-    compulsory licensing scheme cannot be waived, the Licensor reserves
-    the exclusive right to collect such royalties for any exercise by You
-    of the rights granted under this License; Waivable Compulsory License
-    Schemes. In those jurisdictions in which the right to collect
-    royalties through any statutory or compulsory licensing scheme can be
-    waived, the Licensor waives the exclusive right to collect such
-    royalties for any exercise by You of the rights granted under this
-    License; and, Voluntary License Schemes. The Licensor waives the right
-    to collect royalties, whether individually or, in the event that the
-    Licensor is a member of a collecting society that administers
-    voluntary licensing schemes, via that society, from any exercise by
-    You of the rights granted under this License. The above rights may be
-    exercised in all media and formats whether now known or hereafter
-    devised. The above rights include the right to make such modifications
-    as are technically necessary to exercise the rights in other media and
-    formats. Subject to Section 8(f), all rights not expressly granted by
-    Licensor are hereby reserved.
-
-    4. Restrictions. The license granted in Section 3 above is expressly
-    made subject to and limited by the following restrictions:
-
-    You may Distribute or Publicly Perform the Work only under the terms
-    of this License. You must include a copy of, or the Uniform Resource
-    Identifier (URI) for, this License with every copy of the Work You
-    Distribute or Publicly Perform. You may not offer or impose any terms
-    on the Work that restrict the terms of this License or the ability of
-    the recipient of the Work to exercise the rights granted to that
-    recipient under the terms of the License. You may not sublicense the
-    Work. You must keep intact all notices that refer to this License and
-    to the disclaimer of warranties with every copy of the Work You
-    Distribute or Publicly Perform. When You Distribute or Publicly
-    Perform the Work, You may not impose any effective technological
-    measures on the Work that restrict the ability of a recipient of the
-    Work from You to exercise the rights granted to that recipient under
-    the terms of the License. This Section 4(a) applies to the Work as
-    incorporated in a Collection, but this does not require the Collection
-    apart from the Work itself to be made subject to the terms of this
-    License. If You create a Collection, upon notice from any Licensor You
-    must, to the extent practicable, remove from the Collection any credit
-    as required by Section 4(c), as requested. If You create an
-    Adaptation, upon notice from any Licensor You must, to the extent
-    practicable, remove from the Adaptation any credit as required by
-    Section 4(c), as requested. You may Distribute or Publicly Perform an
-    Adaptation only under the terms of: (i) this License; (ii) a later
-    version of this License with the same License Elements as this
-    License; (iii) a Creative Commons jurisdiction license (either this or
-    a later license version) that contains the same License Elements as
-    this License (e.g., Attribution-ShareAlike 3.0 US)); (iv) a Creative
-    Commons Compatible License. If you license the Adaptation under one of
-    the licenses mentioned in (iv), you must comply with the terms of that
-    license. If you license the Adaptation under the terms of any of the
-    licenses mentioned in (i), (ii) or (iii) (the "Applicable License"),
-    you must comply with the terms of the Applicable License generally and
-    the following provisions: (I) You must include a copy of, or the URI
-    for, the Applicable License with every copy of each Adaptation You
-    Distribute or Publicly Perform; (II) You may not offer or impose any
-    terms on the Adaptation that restrict the terms of the Applicable
-    License or the ability of the recipient of the Adaptation to exercise
-    the rights granted to that recipient under the terms of the Applicable
-    License; (III) You must keep intact all notices that refer to the
-    Applicable License and to the disclaimer of warranties with every copy
-    of the Work as included in the Adaptation You Distribute or Publicly
-    Perform; (IV) when You Distribute or Publicly Perform the Adaptation,
-    You may not impose any effective technological measures on the
-    Adaptation that restrict the ability of a recipient of the Adaptation
-    from You to exercise the rights granted to that recipient under the
-    terms of the Applicable License. This Section 4(b) applies to the
-    Adaptation as incorporated in a Collection, but this does not require
-    the Collection apart from the Adaptation itself to be made subject to
-    the terms of the Applicable License. If You Distribute, or Publicly
-    Perform the Work or any Adaptations or Collections, You must, unless a
-    request has been made pursuant to Section 4(a), keep intact all
-    copyright notices for the Work and provide, reasonable to the medium
-    or means You are utilizing: (i) the name of the Original Author (or
-    pseudonym, if applicable) if supplied, and/or if the Original Author
-    and/or Licensor designate another party or parties (e.g., a sponsor
-    institute, publishing entity, journal) for attribution ("Attribution
-    Parties") in Licensor's copyright notice, terms of service or by other
-    reasonable means, the name of such party or parties; (ii) the title of
-    the Work if supplied; (iii) to the extent reasonably practicable, the
-    URI, if any, that Licensor specifies to be associated with the Work,
-    unless such URI does not refer to the copyright notice or licensing
-    information for the Work; and (iv) , consistent with Ssection 3(b), in
-    the case of an Adaptation, a credit identifying the use of the Work in
-    the Adaptation (e.g., "French translation of the Work by Original
-    Author," or "Screenplay based on original Work by Original Author").
-    The credit required by this Section 4(c) may be implemented in any
-    reasonable manner; provided, however, that in the case of a Adaptation
-    or Collection, at a minimum such credit will appear, if a credit for
-    all contributing authors of the Adaptation or Collection appears, then
-    as part of these credits and in a manner at least as prominent as the
-    credits for the other contributing authors. For the avoidance of
-    doubt, You may only use the credit required by this Section for the
-    purpose of attribution in the manner set out above and, by exercising
-    Your rights under this License, You may not implicitly or explicitly
-    assert or imply any connection with, sponsorship or endorsement by the
-    Original Author, Licensor and/or Attribution Parties, as appropriate,
-    of You or Your use of the Work, without the separate, express prior
-    written permission of the Original Author, Licensor and/or Attribution
-    Parties. Except as otherwise agreed in writing by the Licensor or as
-    may be otherwise permitted by applicable law, if You Reproduce,
-    Distribute or Publicly Perform the Work either by itself or as part of
-    any Adaptations or Collections, You must not distort, mutilate, modify
-    or take other derogatory action in relation to the Work which would be
-    prejudicial to the Original Author's honor or reputation. Licensor
-    agrees that in those jurisdictions (e.g. Japan), in which any exercise
-    of the right granted in Section 3(b) of this License (the right to
-    make Adaptations) would be deemed to be a distortion, mutilation,
-    modification or other derogatory action prejudicial to the Original
-    Author's honor and reputation, the Licensor will waive or not assert,
-    as appropriate, this Section, to the fullest extent permitted by the
-    applicable national law, to enable You to reasonably exercise Your
-    right under Section 3(b) of this License (right to make Adaptations)
-    but not otherwise. 5. Representations, Warranties and Disclaimer
-
-    UNLESS OTHERWISE MUTUALLY AGREED TO BY THE PARTIES IN WRITING,
-    LICENSOR OFFERS THE WORK AS-IS AND MAKES NO REPRESENTATIONS OR
-    WARRANTIES OF ANY KIND CONCERNING THE WORK, EXPRESS, IMPLIED,
-    STATUTORY OR OTHERWISE, INCLUDING, WITHOUT LIMITATION, WARRANTIES OF
-    TITLE, MERCHANTIBILITY, FITNESS FOR A PARTICULAR PURPOSE,
-    NONINFRINGEMENT, OR THE ABSENCE OF LATENT OR OTHER DEFECTS, ACCURACY,
-    OR THE PRESENCE OF ABSENCE OF ERRORS, WHETHER OR NOT DISCOVERABLE.
-    SOME JURISDICTIONS DO NOT ALLOW THE EXCLUSION OF IMPLIED WARRANTIES,
-    SO SUCH EXCLUSION MAY NOT APPLY TO YOU.
-
-    6. Limitation on Liability. EXCEPT TO THE EXTENT REQUIRED BY
-    APPLICABLE LAW, IN NO EVENT WILL LICENSOR BE LIABLE TO YOU ON ANY
-    LEGAL THEORY FOR ANY SPECIAL, INCIDENTAL, CONSEQUENTIAL, PUNITIVE OR
-    EXEMPLARY DAMAGES ARISING OUT OF THIS LICENSE OR THE USE OF THE WORK,
-    EVEN IF LICENSOR HAS BEEN ADVISED OF THE POSSIBILITY OF SUCH DAMAGES.
-
-    7. Termination
-
-    This License and the rights granted hereunder will terminate
-    automatically upon any breach by You of the terms of this License.
-    Individuals or entities who have received Adaptations or Collections
-    from You under this License, however, will not have their licenses
-    terminated provided such individuals or entities remain in full
-    compliance with those licenses. Sections 1, 2, 5, 6, 7, and 8 will
-    survive any termination of this License. Subject to the above terms
-    and conditions, the license granted here is perpetual (for the
-    duration of the applicable copyright in the Work). Notwithstanding the
-    above, Licensor reserves the right to release the Work under different
-    license terms or to stop distributing the Work at any time; provided,
-    however that any such election will not serve to withdraw this License
-    (or any other license that has been, or is required to be, granted
-    under the terms of this License), and this License will continue in
-    full force and effect unless terminated as stated above. 8.
-    Miscellaneous
-
-    Each time You Distribute or Publicly Perform the Work or a Collection,
-    the Licensor offers to the recipient a license to the Work on the same
-    terms and conditions as the license granted to You under this License.
-    Each time You Distribute or Publicly Perform an Adaptation, Licensor
-    offers to the recipient a license to the original Work on the same
-    terms and conditions as the license granted to You under this License.
-    If any provision of this License is invalid or unenforceable under
-    applicable law, it shall not affect the validity or enforceability of
-    the remainder of the terms of this License, and without further action
-    by the parties to this agreement, such provision shall be reformed to
-    the minimum extent necessary to make such provision valid and
-    enforceable. No term or provision of this License shall be deemed
-    waived and no breach consented to unless such waiver or consent shall
-    be in writing and signed by the party to be charged with such waiver
-    or consent. This License constitutes the entire agreement between the
-    parties with respect to the Work licensed here. There are no
-    understandings, agreements or representations with respect to the Work
-    not specified here. Licensor shall not be bound by any additional
-    provisions that may appear in any communication from You. This License
-    may not be modified without the mutual written agreement of the
-    Licensor and You. The rights granted under, and the subject matter
-    referenced, in this License were drafted utilizing the terminology of
-    the Berne Convention for the Protection of Literary and Artistic Works
-    (as amended on September 28, 1979), the Rome Convention of 1961, the
-    WIPO Copyright Treaty of 1996, the WIPO Performances and Phonograms
-    Treaty of 1996 and the Universal Copyright Convention (as revised on
-    July 24, 1971). These rights and subject matter take effect in the
-    relevant jurisdiction in which the License terms are sought to be
-    enforced according to the corresponding provisions of the
-    implementation of those treaty provisions in the applicable national
-    law. If the standard suite of rights granted under applicable
-    copyright law includes additional rights not granted under this
-    License, such additional rights are deemed to be included in the
-    License; this License is not intended to restrict the license of any
-    rights under applicable law. Creative Commons Notice
-
-    Creative Commons is not a party to this License, and makes no warranty
-    whatsoever in connection with the Work. Creative Commons will not be
-    liable to You or any party on any legal theory for any damages
-    whatsoever, including without limitation any general, special,
-    incidental or consequential damages arising in connection to this
-    license. Notwithstanding the foregoing two (2) sentences, if Creative
-    Commons has expressly identified itself as the Licensor hereunder, it
-    shall have all rights and obligations of Licensor.
-
-    Except for the limited purpose of indicating to the public that the
-    Work is licensed under the CCPL, Creative Commons does not authorize
-    the use by either party of the trademark "Creative Commons" or any
-    related trademark or logo of Creative Commons without the prior
-    written consent of Creative Commons. Any permitted use will be in
-    compliance with Creative Commons' then-current trademark usage
-    guidelines, as may be published on its website or otherwise made
-    available upon request from time to time. For the avoidance of doubt,
-    this trademark restriction does not form part of the License.
-
-    Creative Commons may be contacted at http://creativecommons.org/.
-    */
-}